» Cuore – Inima de copil (de Edmondo De Amicis)
Mar 25
Cuore – Inima de copil (de Edmondo De Amicis)
(12 pagini)

f55870-edmondo-de-amicis-cuore-inima-de-copil
Romanul scritorului Edmondo de Amicis a fost prima dată publicat la data de 18 octombrie 1886, în Italia.Nota traducătoarei

Absolventă a Şcolii Centrale din Craiova mi-am început cariera profesională la Şcoala Măriei Sale Doamnei Elisabeta Ştirbei şi de la şaptesprezece ani până la vărsta înaintată în care am ajuns, mi-am petrecut mereu viaţa în mijlocul copiilor, iubindu-i şi povăţuindu-i spre bine.

Le dedic lor lucrarea mea, nu numai cu scopul de a le procura o citire sănătoasă, dar cu speranţa de a veni în ajutorul părinţilor în crelterea copiilor lor, căci marele autor italian, Edmondo de Amicis, a ştiut să grămădească în scrierea sa toate simţămintele cele mai blânde şi mai sfinte.

Distinsul nostru scriitor A. I. Odobescu, director al Şcolilor Normale Superioare din Bucureşti, a binevoit, recunoscând marele merit al acestei cărţi, să-mi înzestreze traducerea cu o preacuvântare ce dă lucrării mele o valoare pe care n-aş fi putut spera să o poată dobândi vreodată.

Ocrotirea acestui cuvânt înainte şi bunăvoinţa ce pururea am întâmpinat din copilărie în acestă ţară ospitalieră, mă fac să sper că cititorii români, luând în considerare mai mult intenţia-mi decât slabele mele puteri, nu-mi vor judeca traducerea cu prea multă severitate.
CLELIA BRUZZESI.

Cuvânt înainte

Când a nimerit cineva să scrie o carte cum este acest “Cuore” al lui De Amicis, el nu nnumai că a avut parte să compună o operă literară, de o minunată gingăşie, dar totodată a săvârşit şi o faptă bună, una din acele fapte care, pe nesimţite şi fără mult zgomot, folosesc omenirii tot atât, ba chiar mai mult încă, decât o mare descoperire ştiinţifică.

Acela care printr-o aplicare ingenioasă a aburului sau a electricităţii, dă societăţii omeneşti mijloacele de a se strămuta repede cu trupul sau cu auzul de la un loc la altul, acela, negreşit, înlesneşte foarte mult vieţuirea materială a oamenilor; şi nu e îndoială că astfel, el îşi câştigă recunoştinţă şi renume cu prisos. orice om cu minte îi mulţumeşte, pentru că prin descoperirea lui i-a deşteptat şi mai mult minţile.

Ceea ce însă ne lipseşte mai mult nouă în timpul de faţă. e tocmai crearea de opere de acelea ce n-au drept scop numai interesele materiale ale vieţuirii, ci deşteptarea unor sentimente care ar fac ca ieţuirea în societatea noastră de azi, să fie tot aşa de plăcută şi potrivită inimii, cât este folositoare minţii şi de înlesnitoare traiului material.

Cartea “Cuore” a lui De Amicis este o vioaie şi parfumată floricică, răsărită ca prin minune pe ţarina, azi prea de tot părăginită, a dulcei vieţi de familie, de frăţie, de paşnică muncă şi de sincer patriotism. Ea are încă şi darul de a-şi lăsa răsadul, nu doară numai în ogoarele cam înţelenite ale inimilor ajunse la vârsta când omul se luptă crâncen şi oţelit cu greutăţile vieţii;ci ea, mai cu seamă, s epoate prinde şi înfiripa cu înlesnire în brazdele plăpânde, fragede şi roditoare ale inimilor copilreţti. Cu simplele şi adevăratele ei poveşti, ea se prefiră lin şi adânc în cugetele copiilor, le alintă, le mângâie, le încântă, şi, prin mii de drăgălaşe farmece,umple şi împodobeşte acele inimi nevinovate ce cele mai nobile, ce cele mai demne şi cele mai sfinte simţiri.

Ferice de ţara în care tânăra generaţie va şti să tragă folos din plăcuta citire a acestui gingaş cap de operă de literatură morală! Fără îndoială, acel tineret se va alege din acea citire, ca oameni în ale căror inimi vor rămâne pururea de laudă cugetări, cu cele mai vrednice sentimente: dragoste şi şi cinste către părinţi, către fraţi, către concetăţeni; jerfire de sinen şi, totdeauna fata a-şi servi semenii; îndemn nepregetat la studii şi la muncă; iubire temeinică şi înfocată către ţară!

Ce putem cere mai mult de la omul cult, de la omul virtuos?

Cât despre mine, adânc animat de o atare credinţă duc speranţa că acestea vor fi foloasele ce au să tragăcopii noştri, români, din reproducerea în limba pământeană a acestei bune şi frumoase cărţi. Îndemnat de aşa cuget, cu plăcerea cea mai vie, dar poate şi ceva prea mult pripă, m-am grăbit şi eu, să dau cărţii rpmâneşti “Cuore inimă de copil” ceva îngrijiri întru ceea ce priveşte limba în care ea se află tradusă.

Urez ca folosul ce cartea acesta va aduce cititorilor ei, să covârşescă poate cu mult silinţele ce s-au depus spre a li se prezenta aici o conştiincioasă traducere, scrisă într-un grai românesc popular şi uşor de înşeles pentru copiii din şcolile primare.

Mi-e întotdeauna drag, să pot ajuta cu oricât de mărunt serviciu de copiii noştri, căci am statornica credonţă, că dânşii — dacă com şti bine să-i îndrumăm — au, într-un viitor apropiat, să facă din nemaul românesc un popor lăudat printre popoarele lumii!
A. I. ODOBESCU

Imparte articolul:
  • Print
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Twitter

Alege pagina: [ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 ]

Articole asemanatoare:

Un comentariu

  1. giorgiana spune:

    buna sunt giorgiana si vreau sa va spun care sunt personajele principale

Lasa un comentariu

Nota bene: Este nevoie de aprobare a comentariului, astfel el poate intarzia sa apara. Nu este nevoie sa trimiti de doua ori un comentariu.