El susţine că cele mai multe greşeli ale părinţilor sunt cauzate de faptul că nu ştiu să facă diferenţa între a le acorda copiilor atenţia necesară şi răsfăţ. „În general, a-i acorda copilului atenţie este în beneficiul lui. Însă îi poate dăuna atunci când aceasta îi este acordată în exces şi în momentele nepotrivite”, afirmă medicul Barton Schmitt.

Educaţia permisivă şi frustrarea părinţilor

Specialistul precizează că atenţia excesivă este cea care intervine în momentele când copilul învaţă să facă ceva de unul singur sau să îşi gestioneze o frustrare. Greşit este şi să reacţionezi de îndată ce copilul o cere, dacă solicitarea lui nu e decât un moft, spune specialistul. „A-i arăta atenţie imediată atunci când eşti ocupat sau de îndată ce face o criză este un lucru nepotrivit, pentru că în felul acesta el nu va învăţa să aştepte”.

Psihologii avertizează că educaţia permisivă care determină răsfăţul excesiv este generată şi de frustrările părinţilor. „Ei suferă că nu pot petrece suficient timp cu copiii, iar atunci când sunt în prezenţa lor le satisfac toate poftele şi capriciile, crezând că astfel suplinesc lipsa”, arată psihologul Maria Oprea.

Studiile medicului Barton Schmitt arată că efectele puternice ale alintului încep să se vadă când copilul merge la şcoală: colegii îl îndepărtează pentru că este egoist, adulţii nu-l plac pentru că are pretenţii exagerate, şi chiar pentru părinţi devine obositor.

Cel mic simte toate aceste antipatii, nu ştie să le răspundă, devine derutat şi frustrat şi poate dezvolta un comportament distructiv. „A răsfăţa un copil înseamnă a nu-l pregăti pentru lumea reală”, spune Schmitt.

Pentru a evita aceste situaţii, medicul îi sfătuieşte pe părinţi să le impună celor mici limite adecvate vârstei, să-i lase să se expună situaţiilor care le pot provoca frustrări, să nu-i copleşească cu daruri şi să fie ei înşişi un model.

Fermi şi consecvenţi

Deşi vulnerabili şi inocenţi, micuţii au capacităţi uriaşe de manipulare pe care învaţă să le exploateze din primii ani de viaţă. Astfel, lipsa unei atitudini ferme din partea părinţilor riscă să transforme relaţia în una de tip „care pe care”.

La fel se întâmplă în lipsa unor reguli clare pe care copilul să ştie că trebuie să le respecte. „Orice ezitare a părintelui este imediat speculată de copil, iar perpetuarea unui comportament inconsecvent îl va face pe acesta să testeze la nesfârşit limitele părintelui”, explică psihologul Maria Oprea.

Efecte pe termen lung ale acestei atitudini: lipsa de siguranţă, incapacitatea de a lua ori respecta decizii şi cooperarea greoaie.
sursa: Evenimentul zilei;autor: Cristina Olivia Moldovan