Cezariana sau nastere naturala?

De suflet » Cezariana sau nastere naturala?
Articol scris de happymama | Comentează articolul

Nu vreau ca acest articol sa fie unul plin de termeni si definitii medicale. Nu vreau ca acest articol sa fie doar un alt articol care iti explica pe puncte ce si cum se intampla in timpul unei cezariene. Mi-as dori ca acest articol sa puna macar intrebari viitoarelor mamici care sunt inca in posibilitatea de a alege intre doua solutii, si sa stie ca totul e la indemana lor.

Nedumerire …

Nu am inteles niciodata de ce mamicile aleg sa nasca prin cezariana. Din pacate va scriu din postura mamicii care a nascut prin cezariana si asta doar pentru ca pozitia copilului o cerea (prezentatie pelviana), nu a fost o alegere pe care am facut-o din comoditate. Am nascut cu anestezie epidurala asa ca nu am ratat momentul atat de asteptat timp de 9 luni. Daca as avea puteri magice as convinge fiecare mamica sa nasca pe cale naturala si asta pentru ca operatia, oricat de comod ar fi sa nastem asa, isi lasa amprente, atat vizibile cat si invizibile. Orice medic chirurg va recomanda intotdeauna pacientilor lui ca operatia sa fie ultima varianta, dar in Romania aceast sfat nu este dat niciunei mamici. Nu va vorbesc din pozitia medicului sau al specialistului, tocmai de aceea am ales sa va scriu despre acest subiect.

Oricat de comod v-ar fi si oricate articole veti citi pe internet sau in reviste, operatia de cezariana nu este cu singuranta cea mai buna alegere pe care o puteti face. Acele mamici care au ales-o va vor sfatui mereu sa o faceti, pentru ca este greu sa recunoastem ca alegerile pe care le facem sunt uneori gresite. Sunt minciuni sfruntate ca s-au simtit excelent si ca operatia e doar o dungulita pe burtica lor,  iar e greu sa recunoastem greselile. Niciodata, nimeni nu poate sustine argumentat ca aceasta operatie este fara urme si urmari, ca acest mod de a aduce pe lume “minunile lui Dumnezeu”  este o cale buna. Doar daca sanatatea nu va permite apelati la aceasta cale, sau daca medicul va sfatuieste ca este cel mai bine pentru copil, dar daca sunteti sanatoase si totul este in favoarea nasterii normale uitati de sfaturile “prietenelor” care va spun … “draga, te anesteziaza, adormi si cand te trezesti ai copilul in brate”… Lucrurile nu vor fi chiar asa. Va veti trezi, dar posibilitatile de a va misca sunt limitate, nu va ve-ti putea bucura in totalitate de magicul moment pentru ca sunt dureri care nu sunt tocmai neglijabile, sunteti ametite si neputincioase.

Repet, va scriu toate aceste lucruri din tabara celor care au suferit aceasta operatie. In salon cu mine mai erau doua mamici care au nascut pe cale naturala si care se miscau ca niste caprioare si se jucau cu minunile lor, parca nici nu ziceai ca au nascut. Este asa mare pacat sa nu traim intens acest moment doar pentru ca am fost comode….Parca uitam sa ne bucuram cu adevarat de momentele importante din viata noastra, doar pentru ca alegem caile care par la prima mana cele mai simple. Sa aducem pe lume un copil nu este simplu si nu trebuie sa uitam asta, dar totul face parte din spectacolul acestui moment unic! Doar in Romania in spitalele de stat se practica la scara mare cezariana, pentru ca toti trebuie sa aiba de castigat (vezi spagi la doctor, anestezist, asistente…), in toate tarile civilizate, cezariana este o indicatie medicala, nu un moft, nu o alegere, nu la indemana pacientei. Si este mai bine sa fie asa, pentru ca femeile nu inteleg cat de complexa si solicitanta este pentru ele si copil aceasta interventie. Nu inteleg ca isi taie burta, ca isi taie uterul, ca uneori pot ramane cu urmari.

Povestea mea

Am trait momente grele dupa operatia de cezariana. Toata sarcina am visat la ziua cand voi naste. Imi desenam in minte tot felul de scenarii care mai de care mai fanteziste si mai emotionante. Nici nu concepeam sa vorbesc sau sa citesc despre cezariana, eram convinsa ca voi naste pe cale naturala, ca totul ca fi un alt episod plin de sensibilitate din perioada aceea, atat de incarcata de tensiuni pozitive. Sarcina a decurs fara probleme majore, diverse panici specifice fiecarei viitoare mamici aflate la prima “poveste de dragoste”. Prin luna a 7-a am fost la ecograf. Totul era in regula, nimeni nu mi-a tras vreun semnal de alarma doar ca m-au atentionat ca pozitia copilului este pelviana, dar ca mai este timp sa se aseze in pozitie occipitala. M-au atentionat ca pozitia va influenta si modalitatea de nastere, iar in cazul unei pozitii pelviene este obligatorie cezariana. (Nu locuiesc in Romania, nu are importanta locul, ideea e ca nasterea naturala se practica la scara larga!!!) Mi-am zis ca mai am vreme pana nasc si oricand lucrurile se pot schimba, dar n-a fost asa. Chiar si in ziua cand am fost programata pentru cezariana mi-au facut ecografii sa verifice daca nu cumva lucrurile s-au schimbat si ramanem pe drumul firesc…nasterea naturala. Am fost pusa sa semnez ca accept cezariana, ca accept tipul de anestezie pe care il aleg, ca sunt de acord cu toate cele ce urmau si plangea inima in mine ca toate visele mele se destramau unul cate unul, toate clipele frumoase pe care credeam ca le voi trai vor ramane simple fantezii. Traiam un sentiment foarte ciudat, deja tot farmecul nasterii se spulbera. Procedurile specifice se desfasurau si ma simteam cumva fortata sa fac toate acele lucruri. Am nascut, am vazut minunea dar habar nu aveam ce urma. Eram anesteziata de la mijloc in jos, era ca si cum imi lipsea din corp acea parte. S-a terminat interventia, am fost dusa intr-o sala de reanimare, eram singura in acea incapere si ma intrebam ce caut acolo cand eu trebuie sa fiu alaturi de copilul meu, deja el era in afara mea si simteam ca nu il mai pot proteja, ca nu mai sunt cu el. Trebuia sa astept… sa astept ce?! Trebuia sa astept sa imi treaca anestezia, trebuia sa astept sa vina asistentele sa ma curete de “una si alta”, sa ma pregateasca ca sa ma duca in salon. Primeam telefoane si nici nu stiam cum sa spun ca este, vazusem copilul cateva clipe dupa care il luasera si habar nu aveam cand urma sa mi-l readuca. Eu asteptam, pierdeam vremea, in loc sa ma bucur de “faramita mea de Rai”(cum o mai alint eu ). Si asa am asteptam pret de cateva ore, timp in care m-au supus la niste dureri groaznice, ma apasa o asistenta pe burta de muream de durere ca sa imi scoata sangele din mine, era un soi de masaj specific care imi provoca niste dureri groaznice. Apoi mi-au pus perfuzie care imi provoca contractii (ca un travaliu indus) care sa ma ajute tot la eliminarea sangelui care ramane in urma unei operatii de acest gen. Am ajuns si in salon unde o mamica care nascuse cu doua zile in urma (pe cale naturala) mosmondea ceva intr-o valiza si isi astepta puiul sa il hraneasca. Nici nu ziceai ca sunt la maternitate, ziceai ca sunt intr-un loc unde fiecare om are ceva de facut in afara de mine care trebuia sa stau intinsa si sa intreb disperata cand imi aduce copila si sa mi se raspunda la fel… ai rabdare ca trebuie sa iti mai revii. Pai ce cautam eu acolo daca nu eram cu puiul meu?

A doua zi am gasit o surata de suferinta care imi povestea ca e la a doua cezariana si imi povestea cum dupa prima o luna a zacut in pat. M-am ingrozit vazand cum mergeam tinandu-ma de pereti cu aceeasi perfuzie in vena, cu mana sub burta ca aveam senzatia ca ma trage cineva in jos. De unde venisem sa ma bucur, eu traim sentimentele unui bolnav. Nu puteam sa schimb copilul, nu puteam sa il hranesc usor pentru ca nu gaseam nicicum o pozitie fireasca a corpului ca sa il asez la san, cand ramaneam singura cu ea ma simteam neputincioasa si parca ceream mila.

Epilog

Ma intreb acum  daca merita sa va supuneti corpurile la asemenea cazna doar din comoditate, ca dupa acel somn scurt urmeaza zile si saptamani de suferinta. Pe cand travaliul si nasterea nu sunt un capat de tara si dureaza indiscutabil mai putin decat durerile de dupa operatie. Nu ascultati povesti de genul ca merg acasa dupa operatie si sunt ca niste gazelute intre o treaba si alta, nu asculati povesti care va prezinta aceasta poveste a cezarienei in niste termeni care va induc un sentiment de relaxare. Orice operatie, oricat de banala, nu e ceva simplu!!!

As da orice din lumea asta sa pot convinge mamicile sa nu isi faca rau voluntar si sa inteleaga ca daca Dumnezeu ne-a lasat pe lumea asta sa nastem natural, cu siguranta a stiut EL ce face cu noi ca altfel n-am fi ajuns sa supravietuim atatia mii si mii de ani.

Nu am vrut sa spun care sunt consecintele unei astfel de operatii si nici care sunt riscurile pentru ca e internetul plin de ele, plus ca mi-am propus sa nu fie o lectie de medicina. Nici nu va inchipuiti cum arata pozele pe care le puteti gasi pe internet, poze care arata operatii de cezariana, nu planse pe care le gasim in carti si care sunt niste desene mai mult sau mai putin explicite. Am vazut pozele unor operatii de m-am ingrozit, chiar acum cautand sa exemplific cumva ceea ce scriu, dar am renuntat.

Sper din suflet, daca pe acest blog intra si viitoare mamici sa se mai gandeasca odata inainte sa faca alegerea si sa aiba incredere in ele si in Dumnezeu ca lucrurile nu sunt asa ingrozitoare cum vedem in filme, nu toate zbiara si isi lasa sufletul pe masa de nasteri, nu pentru toate travaliul este un cosmar. Si mai ganditi-va ca orice lucru bun are un pret, dar pretul pe care l-ati putea plati si anume sa treceti prin travaliu nu este scump si e de scurta durata pe langa operatie care o viata va ramane acolo, semn al comodotatii, al lipsei de informare, al fricii de durere.

Mamici, nu fiti mofturoase, nu fiti fricoase, cezariana nu este o operatie necesara, este o indicatie medicala si ma gandesc ca nu toate sunteti bolnave sau aveti cazuri speciale. Bucurati-va ca nu sunteti in situatii de acest gen si alegeti tot ce e mai bine pentru voi si puiul vostru. Ramane sa cititi si sa intelegeti ceea ce urmaeza sa vi se intample, dar mai ales sa acceptati! Iar daca sunteti si firi mai romantice si pretuiti fiecare clipa a vietii, eu cred ca pierdeti un moment unic si de nepovestit, momentul marii intalniri, moment care nu poate fi inlocuit cu cel al aducerii in salon, acel moment e doar clipa unica cand durerile dispar ca prin miracol si printre lacrimi de durere, apare un zambet oricat de firav, semn al implinirii supreme, al declansarii unei iubiri nemarginite.

Articole asemanatoare: