Suntem mame pentru ca dam nastere unui prunc, suntem mame pentru ca ne dedicam viata unui suflet, suntem mame pentru ca muncim si ne luptam pentru puiul nostru, suntem mame pentru ca pur si simplu asa simtim, ce ne defineste ca mame, ce ne face de fapt mame?

Nu putine au fost datile cand, discutand cu diverse mamici, aveau nelinisti in ceea ce priveste legatura lor cu puiul, daca sunt deajuns de bune, de grijulii, de atente, de indemanatice mai ales daca vorbim de un nou-nascut, daca si daca si daca… Sunt atatea nelinisti care nu dau pace multor fiinte ce sunt mame si nu ma refer la cele ce dau nastere. Mama nu esti doar pentru ca dai nastere si povestea asta am auzit-o candva cand eram inca foarte mica si pe care am inteles-o mai tarziu. Ce inseamna sa fii mama? Pai nimic mai simplu … sa iubesti si sa inlocuiesti propria persoana prin persoana aceea micuta si miraculoasa care iti zambeste ori de cate ori tu doar o privesti in ochii ei imensi si plini de intrebari. (mai mult…)

6 comentarii

În vremurile de demult un parinte, care se distingea prin sfintenia vietii si prin
cunoasterea sufletului omenesc, i-a dat urmatoarea porunca ucenicului sau: ”Sa scoti din
radacina acest copac”! Si i-a aratat un copacel tânar, un curmal, care apucase însa sa
prinda radacini foarte puternice si adânci.
Facând ascultare de duhovnicul sau, ucenicul încerca sa duca la îndeplinire aceasta
porunca, însa, cu toate eforturile depuse, nu reusi sa faca nimic. ”Parinte”, îi spuse, ”ceea
ce mi-ati cerut sa fac depaseste cu mult puterile mele”! Atunci parintele îi arata un alt
copacel, cu mult mai mic si mai firav, pe care ucenicul reusi sa îl smulga din pamânt de la
prima încercare, fara a depune prea mare efort. Vedem asadar, ca nimic nu a reusit
ucenicul fata de copacul care apucase sa prinda radacini puternice si, ca fara nici o
greutate, a smuls copacelul abia rasarit.
Facând o legatura între povestirea aceasta si educatia copiilor, am putea spune ca,
de multe ori, parintii ramân aproape neputinciosi în a schimba comportamentul copiilor mai
mari de vârsta, daca nu au început sa se ocupe de educatia lor înca din frageda pruncie.
Spune si un proverb: ”Ceea ce înveti de mic, nu uiti pâna la batranete”! Iar înteleptul Sirah
învata: ”Ai feciori? Invata-i pe ei si înconvoaie din pruncie grumazul lor” (Cartea întelepciunii
lui Iisus, fiul lui Sirah ”Ecclesiasticul” 7,24).
Putini sunt acei parinti care ar putea fi laudati pentru acordarea unei educatii corecte
copiilor lor. Uneori se întâmpla chiar, ca anumiti parinti, care sunt ei însisi foarte buni si
evlaviosi, sa aiba copii cu un caracter rau, absolut diferit de al lor. (mai mult…)

Comentează articolul