Suntem mame pentru ca dam nastere unui prunc, suntem mame pentru ca ne dedicam viata unui suflet, suntem mame pentru ca muncim si ne luptam pentru puiul nostru, suntem mame pentru ca pur si simplu asa simtim, ce ne defineste ca mame, ce ne face de fapt mame?

Nu putine au fost datile cand, discutand cu diverse mamici, aveau nelinisti in ceea ce priveste legatura lor cu puiul, daca sunt deajuns de bune, de grijulii, de atente, de indemanatice mai ales daca vorbim de un nou-nascut, daca si daca si daca… Sunt atatea nelinisti care nu dau pace multor fiinte ce sunt mame si nu ma refer la cele ce dau nastere. Mama nu esti doar pentru ca dai nastere si povestea asta am auzit-o candva cand eram inca foarte mica si pe care am inteles-o mai tarziu. Ce inseamna sa fii mama? Pai nimic mai simplu … sa iubesti si sa inlocuiesti propria persoana prin persoana aceea micuta si miraculoasa care iti zambeste ori de cate ori tu doar o privesti in ochii ei imensi si plini de intrebari.

Traim intr-o lume in care alergam contra cronometru, uitand parca sa ne oprim si sa privim in jur. Acasa ne asteapta copii pentru care avem senzatia ca alergam. De fapt fugim de ei ori de cate ori ne indreptam in directia opusa celei in care se gasesc ei. Alergam sa facem bani. Bani care sa cumpere ce? Bani care sa hranesca copilul care sa-l imbrace, care sa-l educe, care sa-i faca viata mai simpla, vor spune cei ce se vor simti loviti in amorul propriu. Oare putem cumpara cu bani lipsa noastra din viata copiului, oare putem cumpara cu bani momentele lui de singuratate interioara, oare putem cumpara cu bani fericirea lui? Credeti ca jucariile, oricat de scumpe, de sofisticate, de unice, vor putea vreodata sa inlocuiasca simpla strangere in brate pe care o poate oferi o mama, simplul joc de-a “cucu-bau”, stropul de dragoste pe care il putem picura doar cu o privire? Din punctul meu de vedere, nimic (!!!) nu poate suplini nevoia sufleteasca a copilului de a trai cat mai mult timp alaturi de cea care i-a dat viata si pe care o striga cu atata gingasie “maaama!!!”.

M-am apucat sa scriu acest articol dupa o intamplare petrecuta azi la care am asiatat fara sa vreau. Eram in parc cu pustoaica mea si pe langa noi mai era o fetita cu bona care se juca. Carau dupa ele un carut care era ponosit cu tot felul de jucarioare pe care le carau pentru a face sederea in parc mai placuta si mai atractiva. Copilul lua care o jucarie o intorcea pe toate partile, apoi o arunca si cerea alta… si tot asa pana au epuizat tot stocul de jucarii carate. Apoi fetita s-a asezat pe borduta si si-a intrebat bona cat mai stau acolo. Probabil si ea satula de stat in casa imbia fetita sa se joace, sa se bucure de spatiul verde sa se joace cu ceilalti copii. Vorbesc de o fetita in jur de 2 ani si putin, dupa parerea mea nu avea mai mult. A incercat sa isi mai ia odata la mana jucarelele, dupa care plictisita, iar a intrebat cat mai stau ca ea vrea acasa. Puteai crede ca e doar un copil plictisit, poate chiar obosit, vremea era destul de mohorata, nici nu ploua nici soare nu era, aerul era greu si innabusitor. Dintr-o data fetita s-a dus la carut si a inceput sa-l impinga cu putere catre iesirea din parc. Bona aduna in urma ei jucariile si o striga sa se opreasca. Copila destul de ascultatoare s-a oprit si cand cele doua s-au intalnit micuta i-a spus destul de afectata…”trebuie sa ne grabim ca ajunge mama acasa si o astept de azi dimineata”.

In prima perioada dupa ce am nascut eram innebunita ca nu voi face fata asa cum trebuie cerintelor de mama si framantarile astea ma nelinisteau. Incepusem sa citesc tot ce imi pica in mana si avea legatura cu educarea si cresterea copiilor, cu psihologia copiilor, tot aveam senzatia ca nu inteleg nimic din ce citesc si ca toate acele lucruri le voi uita, eram ca in fata unui examen pentru care ma cazneam sa invat dar nicicum acele cunostinte nu se lipeau de mine. Apoi am gasit intr-o carte formula magica “FA CEEA CE SIMTI SI SIGUR NU VEI DA GRES IN EDUCAREA COPILULUI TAU!”. Parca dintr-o data disparusera temerile, gasisem parca esenta lucrurilor si eu care atat ma framantasem…parea prea simplu ca sa fie real. Singurul lucru pe care l-as adauga si pe care deasemeni l-am citit era ca orice copil nu trebuie sa stea departe de mama lui si sa fie dat la gradinita pana la 3 ani, varsta la care orice copil poate sa accepte acea fisura care se creeaza in cercul lumii lui din care faceau parte pana la acel moment doar parintii si cei dragi lor.

Nu sunt expert psiholog, nu sunt expert in nimic pe lumea asta, sunt si eu un spectator al acestei lumi si imi permit sa comentez prin filtrul mintii mele, lucrurile ce ma inconjoara.

Dupa mine a fi mama inseamna sa fii prezenta si sa faci ceea ce simti. Sa ii cumperi multe jucarii daca asta simti, dar sa-l iubesti nespus, sa ii oferi din timpul tau atat cat poti, dar sa-l iubesti nespus, sa-i oferi tot ceea ce poftesti, dar sa-l iubesti nespus si iubindu-l sa-i arati asta mereu si mereu si mereu, neconditionat(!). Nu cred in povesti care spun ca exista reguli batute in cuie, exista doar sufletul vostru si sufletul copilasului vostru intre care se petrece un schimb permanent de emotii, de dragoste, de mister, de sensuri pe care doar inimile vostre le pot intelege. A fi mama nu e nimic complicat si sufletul va va spune clipa de clipa ceea ce aveti de facut fara teama si fara ganduri de esec. Nu o sa esuati niciodata in aceasta frumoasa poveste de dragoste atata vreme cat ramaneti conectati in fiecare moment al vietii vostre, pentru ca un copil ramane copil pentru toata viata doar in inima mamei lui. Ce poate fi mai frumos?

“Ce opera de arta
poate fi mai desavarsita decat dragostea?
Ce om n-a incercat sa faca din ea opera vietii lui?” spunea Mihu Dragomir

Un comentariu

În vremurile de demult un parinte, care se distingea prin sfintenia vietii si prin
cunoasterea sufletului omenesc, i-a dat urmatoarea porunca ucenicului sau: ”Sa scoti din
radacina acest copac”! Si i-a aratat un copacel tânar, un curmal, care apucase însa sa
prinda radacini foarte puternice si adânci.
Facând ascultare de duhovnicul sau, ucenicul încerca sa duca la îndeplinire aceasta
porunca, însa, cu toate eforturile depuse, nu reusi sa faca nimic. ”Parinte”, îi spuse, ”ceea
ce mi-ati cerut sa fac depaseste cu mult puterile mele”! Atunci parintele îi arata un alt
copacel, cu mult mai mic si mai firav, pe care ucenicul reusi sa îl smulga din pamânt de la
prima încercare, fara a depune prea mare efort. Vedem asadar, ca nimic nu a reusit
ucenicul fata de copacul care apucase sa prinda radacini puternice si, ca fara nici o
greutate, a smuls copacelul abia rasarit.
Facând o legatura între povestirea aceasta si educatia copiilor, am putea spune ca,
de multe ori, parintii ramân aproape neputinciosi în a schimba comportamentul copiilor mai
mari de vârsta, daca nu au început sa se ocupe de educatia lor înca din frageda pruncie.
Spune si un proverb: ”Ceea ce înveti de mic, nu uiti pâna la batranete”! Iar înteleptul Sirah
învata: ”Ai feciori? Invata-i pe ei si înconvoaie din pruncie grumazul lor” (Cartea întelepciunii
lui Iisus, fiul lui Sirah ”Ecclesiasticul” 7,24).
Putini sunt acei parinti care ar putea fi laudati pentru acordarea unei educatii corecte
copiilor lor. Uneori se întâmpla chiar, ca anumiti parinti, care sunt ei însisi foarte buni si
evlaviosi, sa aiba copii cu un caracter rau, absolut diferit de al lor. (mai mult…)

Comentează articolul

Nu vreau ca acest articol sa fie unul plin de termeni si definitii medicale. Nu vreau ca acest articol sa fie doar un alt articol care iti explica pe puncte ce si cum se intampla in timpul unei cezariene. Mi-as dori ca acest articol sa puna macar intrebari viitoarelor mamici care sunt inca in posibilitatea de a alege intre doua solutii, si sa stie ca totul e la indemana lor.

Nedumerire …

Nu am inteles niciodata de ce mamicile aleg sa nasca prin cezariana. Din pacate va scriu din postura mamicii care a nascut prin cezariana si asta doar pentru ca pozitia copilului o cerea (prezentatie pelviana), nu a fost o alegere pe care am facut-o din comoditate. Am nascut cu anestezie epidurala asa ca nu am ratat momentul atat de asteptat timp de 9 luni. Daca as avea puteri magice as convinge fiecare mamica sa nasca pe cale naturala si asta pentru ca operatia, oricat de comod ar fi sa nastem asa, isi lasa amprente, atat vizibile cat si invizibile. Orice medic chirurg va recomanda intotdeauna pacientilor lui ca operatia sa fie ultima varianta, dar in Romania aceast sfat nu este dat niciunei mamici. Nu va vorbesc din pozitia medicului sau al specialistului, tocmai de aceea am ales sa va scriu despre acest subiect.

Oricat de comod v-ar fi si oricate articole veti citi pe internet sau in reviste, operatia de cezariana nu este cu singuranta cea mai buna alegere pe care o puteti face. Acele mamici care au ales-o va vor sfatui mereu sa o faceti, pentru ca este greu sa recunoastem ca alegerile pe care le facem sunt uneori gresite. Sunt minciuni sfruntate ca s-au simtit excelent si ca operatia e doar o dungulita pe burtica lor,  iar e greu sa recunoastem greselile. Niciodata, nimeni nu poate sustine argumentat ca aceasta operatie este fara urme si urmari, ca acest mod de a aduce pe lume “minunile lui Dumnezeu”  este o cale buna. Doar daca sanatatea nu va permite apelati la aceasta cale, sau daca medicul va sfatuieste ca este cel mai bine pentru copil, dar daca sunteti sanatoase si totul este in favoarea nasterii normale uitati de sfaturile “prietenelor” care va spun … “draga, te anesteziaza, adormi si cand te trezesti ai copilul in brate”… Lucrurile nu vor fi chiar asa. Va veti trezi, dar posibilitatile de a va misca sunt limitate, nu va ve-ti putea bucura in totalitate de magicul moment pentru ca sunt dureri care nu sunt tocmai neglijabile, sunteti ametite si neputincioase.

Repet, va scriu toate aceste lucruri din tabara celor care au suferit aceasta operatie. In salon cu mine mai erau doua mamici care au nascut pe cale naturala si care se miscau ca niste caprioare si se jucau cu minunile lor, parca nici nu ziceai ca au nascut. Este asa mare pacat sa nu traim intens acest moment doar pentru ca am fost comode….Parca uitam sa ne bucuram cu adevarat de momentele importante din viata noastra, doar pentru ca alegem caile care par la prima mana cele mai simple. Sa aducem pe lume un copil nu este simplu si nu trebuie sa uitam asta, dar totul face parte din spectacolul acestui moment unic! Doar in Romania in spitalele de stat se practica la scara mare cezariana, pentru ca toti trebuie sa aiba de castigat (vezi spagi la doctor, anestezist, asistente…), in toate tarile civilizate, cezariana este o indicatie medicala, nu un moft, nu o alegere, nu la indemana pacientei. Si este mai bine sa fie asa, pentru ca femeile nu inteleg cat de complexa si solicitanta este pentru ele si copil aceasta interventie. Nu inteleg ca isi taie burta, ca isi taie uterul, ca uneori pot ramane cu urmari.

Povestea mea

Am trait momente grele dupa operatia de cezariana. Toata sarcina am visat la ziua cand voi naste. Imi desenam in minte tot felul de scenarii care mai de care mai fanteziste si mai emotionante. Nici nu concepeam sa vorbesc sau sa citesc despre cezariana, eram convinsa ca voi naste pe cale naturala, ca totul ca fi un alt episod plin de sensibilitate din perioada aceea, atat de incarcata de tensiuni pozitive. Sarcina a decurs fara probleme majore, diverse panici specifice fiecarei viitoare mamici aflate la prima “poveste de dragoste”. Prin luna a 7-a am fost la ecograf. Totul era in regula, nimeni nu mi-a tras vreun semnal de alarma doar ca m-au atentionat ca pozitia copilului este pelviana, dar ca mai este timp sa se aseze in pozitie occipitala. M-au atentionat ca pozitia va influenta si modalitatea de nastere, iar in cazul unei pozitii pelviene este obligatorie cezariana. (Nu locuiesc in Romania, nu are importanta locul, ideea e ca nasterea naturala se practica la scara larga!!!) Mi-am zis ca mai am vreme pana nasc si oricand lucrurile se pot schimba, dar n-a fost asa. Chiar si in ziua cand am fost programata pentru cezariana mi-au facut ecografii sa verifice daca nu cumva lucrurile s-au schimbat si ramanem pe drumul firesc…nasterea naturala. Am fost pusa sa semnez ca accept cezariana, ca accept tipul de anestezie pe care il aleg, ca sunt de acord cu toate cele ce urmau si plangea inima in mine ca toate visele mele se destramau unul cate unul, toate clipele frumoase pe care credeam ca le voi trai vor ramane simple fantezii. Traiam un sentiment foarte ciudat, deja tot farmecul nasterii se spulbera. Procedurile specifice se desfasurau si ma simteam cumva fortata sa fac toate acele lucruri. Am nascut, am vazut minunea dar habar nu aveam ce urma. Eram anesteziata de la mijloc in jos, era ca si cum imi lipsea din corp acea parte. S-a terminat interventia, am fost dusa intr-o sala de reanimare, eram singura in acea incapere si ma intrebam ce caut acolo cand eu trebuie sa fiu alaturi de copilul meu, deja el era in afara mea si simteam ca nu il mai pot proteja, ca nu mai sunt cu el. Trebuia sa astept… sa astept ce?! Trebuia sa astept sa imi treaca anestezia, trebuia sa astept sa vina asistentele sa ma curete de “una si alta”, sa ma pregateasca ca sa ma duca in salon. Primeam telefoane si nici nu stiam cum sa spun ca este, vazusem copilul cateva clipe dupa care il luasera si habar nu aveam cand urma sa mi-l readuca. Eu asteptam, pierdeam vremea, in loc sa ma bucur de “faramita mea de Rai”(cum o mai alint eu ). Si asa am asteptam pret de cateva ore, timp in care m-au supus la niste dureri groaznice, ma apasa o asistenta pe burta de muream de durere ca sa imi scoata sangele din mine, era un soi de masaj specific care imi provoca niste dureri groaznice. Apoi mi-au pus perfuzie care imi provoca contractii (ca un travaliu indus) care sa ma ajute tot la eliminarea sangelui care ramane in urma unei operatii de acest gen. Am ajuns si in salon unde o mamica care nascuse cu doua zile in urma (pe cale naturala) mosmondea ceva intr-o valiza si isi astepta puiul sa il hraneasca. Nici nu ziceai ca sunt la maternitate, ziceai ca sunt intr-un loc unde fiecare om are ceva de facut in afara de mine care trebuia sa stau intinsa si sa intreb disperata cand imi aduce copila si sa mi se raspunda la fel… ai rabdare ca trebuie sa iti mai revii. Pai ce cautam eu acolo daca nu eram cu puiul meu?

A doua zi am gasit o surata de suferinta care imi povestea ca e la a doua cezariana si imi povestea cum dupa prima o luna a zacut in pat. M-am ingrozit vazand cum mergeam tinandu-ma de pereti cu aceeasi perfuzie in vena, cu mana sub burta ca aveam senzatia ca ma trage cineva in jos. De unde venisem sa ma bucur, eu traim sentimentele unui bolnav. Nu puteam sa schimb copilul, nu puteam sa il hranesc usor pentru ca nu gaseam nicicum o pozitie fireasca a corpului ca sa il asez la san, cand ramaneam singura cu ea ma simteam neputincioasa si parca ceream mila.

Epilog

Ma intreb acum  daca merita sa va supuneti corpurile la asemenea cazna doar din comoditate, ca dupa acel somn scurt urmeaza zile si saptamani de suferinta. Pe cand travaliul si nasterea nu sunt un capat de tara si dureaza indiscutabil mai putin decat durerile de dupa operatie. Nu ascultati povesti de genul ca merg acasa dupa operatie si sunt ca niste gazelute intre o treaba si alta, nu asculati povesti care va prezinta aceasta poveste a cezarienei in niste termeni care va induc un sentiment de relaxare. Orice operatie, oricat de banala, nu e ceva simplu!!!

As da orice din lumea asta sa pot convinge mamicile sa nu isi faca rau voluntar si sa inteleaga ca daca Dumnezeu ne-a lasat pe lumea asta sa nastem natural, cu siguranta a stiut EL ce face cu noi ca altfel n-am fi ajuns sa supravietuim atatia mii si mii de ani.

Nu am vrut sa spun care sunt consecintele unei astfel de operatii si nici care sunt riscurile pentru ca e internetul plin de ele, plus ca mi-am propus sa nu fie o lectie de medicina. Nici nu va inchipuiti cum arata pozele pe care le puteti gasi pe internet, poze care arata operatii de cezariana, nu planse pe care le gasim in carti si care sunt niste desene mai mult sau mai putin explicite. Am vazut pozele unor operatii de m-am ingrozit, chiar acum cautand sa exemplific cumva ceea ce scriu, dar am renuntat.

Sper din suflet, daca pe acest blog intra si viitoare mamici sa se mai gandeasca odata inainte sa faca alegerea si sa aiba incredere in ele si in Dumnezeu ca lucrurile nu sunt asa ingrozitoare cum vedem in filme, nu toate zbiara si isi lasa sufletul pe masa de nasteri, nu pentru toate travaliul este un cosmar. Si mai ganditi-va ca orice lucru bun are un pret, dar pretul pe care l-ati putea plati si anume sa treceti prin travaliu nu este scump si e de scurta durata pe langa operatie care o viata va ramane acolo, semn al comodotatii, al lipsei de informare, al fricii de durere.

Mamici, nu fiti mofturoase, nu fiti fricoase, cezariana nu este o operatie necesara, este o indicatie medicala si ma gandesc ca nu toate sunteti bolnave sau aveti cazuri speciale. Bucurati-va ca nu sunteti in situatii de acest gen si alegeti tot ce e mai bine pentru voi si puiul vostru. Ramane sa cititi si sa intelegeti ceea ce urmaeza sa vi se intample, dar mai ales sa acceptati! Iar daca sunteti si firi mai romantice si pretuiti fiecare clipa a vietii, eu cred ca pierdeti un moment unic si de nepovestit, momentul marii intalniri, moment care nu poate fi inlocuit cu cel al aducerii in salon, acel moment e doar clipa unica cand durerile dispar ca prin miracol si printre lacrimi de durere, apare un zambet oricat de firav, semn al implinirii supreme, al declansarii unei iubiri nemarginite.

9 comentarii

Mami.ro a discutat cu Prof. Univ. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare.

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, a vorbit despre problemele digestive cu care se confrunta copiii, despre cat de afectati pot fi cei mici de alergii si care ar fi cele mai bune tratamente in aceste directii si despre alimentele esentiale in dezvoltarea unui sistem digestiv sanatos al copilului.

Reporter: Cum poate afecta igiena orala starea de sanatate a aparatului digestiv?

Gheorghe Mencinicopschi: Datorita schimbarii dintilor, copiii fac mai usor si mai frecvent infectii ale gurii. Smaltul dintilor este mai subtire si caria dentara apare mai frecvent la copii. Complicatiile cariei dentare, abcesele dentare sau granoloamele, reprezinta focare de infectii, care pot declansa imbolnavirea rinichilor si a inimii.

Stomacul copiilor are o capacitate mai redusa decat la adult, sucurile digestive sunt mai sarace in enzime si acid clorhidric, iar musculatura tubului digestiv este incomplet dezvoltata. De aceea, copiii fac mai usor gastrite, colite, toxiinfectii alimentare si parazitoare a caror poarta de intrare este tubul digestiv.

R: Care ar fi ,,leacurile babesti” la care o mama poate apela atunci cand, de exemplu, copilul a suferit o indigestie?

G. M.: Indigestia apare cand copilul mancanca prea mult sau prea repede sau atunci cand mananca ceva diferit si nepotrivit fata de alimentatia cu care sunt obisnuiti.

Un binecunoscut remediu impotriva indigestiei este bicarbonatul de sodiu, care neutralizeaza acizii gastrici. Intr-un pahar cu apa, adaugati o lingurita cu varf de bicarbonat de sodiu si beti acest amestec. In prima zi de boala adoptati un regim bazat pe lichide. Sistemul digestiv se va reface dupa consumarea supelor de zarzavat strecurate, a sucurilor de legume sau de fructe, a ceaiurilor de menta sau musetel.

R: Una dintre cele mai intalnite probleme de ordin digestiv la copii este intoleranta la lactoza. Ce determina o astfel de problema si cum poate fi ea tratata?

G.M.: Intoleranta la lactoza este relativ usor de tratat. Nu sunt cunoscute metode prin care sa se creasca cantitatea de lactoza pe care o produce organismul, dar simptomele pot fi controlate prin dieta. Copiii nascuti cu intoleranta la lactoza trebuie feriti de alimentele ce contin lactoza. Majoritatea copiilor mai mari nu sunt nevoiti sa evite lactoza complet, dar exista variatii individuale la cantitatea de lactoza tolerata.

Pentru aceia care reactioneaza la cantitati mici de lactoza sau care au probleme in ceea ce priveste controlul dietei, aditivii de lactoza sunt disponibili in farmacii fara prescriptie medicala. Una din forme este un lichid ce se bea impreuna cu laptele. Cateva picaturi sunt adaugate la 250 ml de lapte si dupa 24 de ore, continutul de lactoza este redus cu 70%.

Alergia la alimente

R: Cum poate fi facuta diferenta intre alergia la anumite alimente si intoleranta alimentelor respective si care ar fi solutiile pentru cele doua probleme?

G.M: Este foarte important sa putem face diferenta intre cele doua entitati!
Daca o persoana are alergie la anumite alimente, chiar si consumul unei cantitati mici de alimente poate declansa o reactie alergica severa.

In cazul aparitiei unor reactii la anumite alimente este recomandabil sa se apeleze la medic. Alergiile pot fi diagnosticate prin teste cutanate si sanguine. Diagnosticarea intolerantei la alimente este un proces mult mai complex care necesita un istoric medical efectuat foarte meticulos. Alimentele pot declansa simptome ale multor afectiuni medicale, precum sindromul de intestin iritabil, boala de reflux esofagian si migrena.

R: Cat de periculoase pot fi crampele stomacale si cum pot fi ele tratate?

G.M: Crampele stomacale pot avea drept cauza existenta unei gastrite sau a unui ulcer gastric. De asemenea, cauzele pot varia, crampele stomacale putand aparea si ca urmare a prezentei unor substante toxice in stomac.

Specialistii din medicina naturista recomanda pentru reducerea si eliminarea crampelor stomacale ceaiul preparat din urmatorul amestec de plante: seminte de anason, seminte de fenicul, seminte de chimen, frunze de menta. Din acest ceai se beau zilnic trei cani.

R: Care ar fi alimentele esentiale pentru un bun sistem digestiv al copilului, mai ales acum in perioada primaverii?

G.M: Este important ca fructele si legumele sa-si pastreze proprietatile esentiale pentru a avea un efect benefic asupra sistemului digestiv. Pentru ca vitaminele vitale sa nu fie irosite este de preferat sa le mincam crude. In plus, pentru legume si fructe trebuie avute in vedere urmatoarele: sa fie cumparate crude, numai in cantitati necesare si pastrate un timp scurt la rece; sa fie pregatite cu putin timp inainte de a le consuma, spalate bine, sa nu fie lasate in apa. Legumele trebuie taiate numai dupa spalare si nu trebuie fierte mult.
Legumele si fructele contin multe vitamine.
Vitamina A o gasim in: piersici, morcovi si spanac
Vitamina C in: mere, lamai, mure, ardei grasi
Vitamina E in: fragi, ardei gras, spanac, salata
Vitamina B in: caise, pepeni galbeni, mere, fasole boabe, broccoli, banane, fasole verde, salata.
Mineralele si oligoelementele se regasesc in numeroase legume si fructe:
Sodiu in stafide si morcovi
Potasiu in: mere, piersici uscate, stafide, spanac, cartofi
Calciu in: piersici, fasole boabe, spanac
Fosfor in: stafide, piersici uscate, fasole boabe, spanac
Magneziu in: piersici uscate, spanac
Fier in: piersici si prune uscate, mure, fragi, fasole boabe, spanac.

Fibre de celuloza se gasesc in: mei, ovaz, pere, capsuni, fasole uscata, orez nedecorticat, fructe salbatice, fruct uscate, mazare, linte si fasole verde.

Alimente pentru gradinita, scoala

R: Care ar fi cele mai potrivite alimente pe care parintii ar trebui sa le le dea celor mici atunci cand merg la gradinita, la scoala pentru a evita probleme digestive?

G.M: Copiii au nevoie de proteine care sa-i tina vioi, sa le dea energie si sa-i ajute sa creasca (10-15% din caloriile lor zilnice ar trebui sa provina din peste, pui si carne slaba).

Adauga multi carbohidrati, care elibereaza energia lent (50% din caloriile zilnice ar trebui sa provina din cereale, paine, paste si orez). Painea integrala contine mai multe fibre si vitamine B. Sa nu lipseasca alimentele bogate in calciu, indispensabile pentru crestere, dinti si oase – cantitatea zilnica recomandata este de 700 mg (jumatate de litru de lapte, doua iaurturi sau 80 g de cascaval).
Da-i fructe si legume, pentru vitamine si minerale – ideal ar fi sa manance fructe si legume de cinci ori pe zi. Putina grasime nu strica (de cel mult doua ori pe zi) – tartinele sa fie unse cu unt. In plus, are voie sa manance putin kaiser sau cascaval.

Redu-i continutul de sare – copiii sub 14 ani ar trebui sa consume intre trei si sase grame pe zi; foloseste sare iodata. In principiu, pachetul lui pentru scoala ar trebui sa contina un sandvis din paine integrala sau lipie cu ton, pui, ou sau branza cu salata, un fruct, ceva dulce si un iaurt.

Comentează articolul

Cum sa alegi prima pereche de pantofi pentru bebelusul tau. Citeste sfaturile de mai jos pentru ca copilul sa se simta confortabil cand face primii sai pasi.

1. Trebuie sa incepi sa te gandesti la prima pereche de pantofi pentru bebelusul tau cand acesta incepe sa se ridice in picioare. Ridicatul duce la tarare care duce la umblat.

2. Piciorusele goale sunt bune pentru bebelusul tau dar nu sunt intotdeauna practice.

3. In timp ce sta, se taraste sau umbla in interior, un pantof ar trebui sa tina de cald si sa previna alunecarea pe podea sau pe gresie.

4. In timp ce sta, se taraste sau umbla in exterior, un pantof trebuie sa protejeze impotriva obiectelor ascutite, ploii, zapezii sau caldurii de-a lungul verii.

5. Pantofii ar trebui sa semene picioarelor goale avand rol doar pentru protectie. Sustinerea este o poveste veche. Picioarele goale sunt cele mai bune, astfel se realizeaza suportul natural al piciorului care este perfect.

6. Pantofi care respira si sunt usor de intretinut sunt importanti, asigura-te ca alegi piele fina, naturala sau materiale care se aerisesc, ca si panza care poate fi spalata in masina.

sursa: utilecopii

Un comentariu

Datorită dezvoltării tehnologiilor şi apariţiei pe piaţă a diverse instrumente, inclusiv modul de măsurare a temperaturii s-a schimbat. Astfel, în afara variantelor tradiţionale – axial, rectal sau oral -, mai există posibilitatea de a se măsura temperatura din urechi (cu un termometru timpanic) şi de pe frunte, cu ajutorul benzilor cu cristale lichide.

AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
Deşi toate termometrele sunt acceptate de medici şi părinţi, fiecare instrument prezintă avantaje şi dezavantaje. Clasicul termometru cu mercur se dovedeşte, în continuare, cel mai eficient, afirmă doctorul Anghel. Printre avantajele utilizării acestui instrument se numără faptul că temperatura este redată cu maximă acurateţe şi nu face zgomot. Printre dezavantaje: citirea se efectuează relativ de greoi, instrumentul în sine este mai fragil, iar măsurarea durează două-trei minute. Acest termometru este indicat copiilor, indiferent de vârstă. Se recomandă o grijă suplimentară în cazul sugarilor.

CU BATERIE
Printre preferatele părinţilor şi ale cadrelor medicale este suzeta-termometru, precizează medicul pediatru Ottilia Anghel. MotivulĂ Nu mai trebuie să găsească diverse tertipuri prin care să-i determine pe copilaşi să stea cuminţei cât timp li se verifică temperatura. De asemenea, această suzetă nu prezintă nici un risc pentru micuţi, cum e posibil în cazul termometrelor cu mercur, care se pot sparge.

Un alt avantaj: instrumentul poate fi folosit mai ales la sugari, care nici măcar nu trebuie să fie treziţi. Inconvenientele suzetei-termometru sunt: are nevoie de baterii pentru a funcţiona şi necesită cel puţin trei minute la măsurare. În cazul copiilor cu vârsta de până la un an, acest instrument este perfect.

TIMPANIC
Termometrul timpanic este frecvent folosit, deoarece are nevoie de doar 3-5 secunde pentru a măsura temperatura. Neajunsurile acestui instrument sunt: măsurarea temperaturii se realizează corect doar dacă termometrul este aplicat corect în canalul urechii, preţul relativ mare şi faptul că are nevoie de baterii pentru a funcţiona. Beneficiind de o tehnologie avansată, termometrul cu infraroşii nu trebuie plasat pe pielea copilaşilor pentru a citi temperatura.

În doar o secundă, acest termometru măsoară temperatura micuţului pe tâmplă, de la o distanţă de cel mult 10 cm. Inconvenientul principal este preţul, care e mai mare comparativ cu cel al altor termometre, dar este compensat de faptul că acest instrument poate fi folosit pentru a măsura temperatura biberonului, a apei din baie sau a aerului din camera copilului.

Pentru copiii mai sensibili, care resping termometrele, au fost inventate benzile pentru măsurarea temperaturii. Acestea conţin cristale lichide, care reacţionează la căldură. Ele se aplică în zona frunţii şi, în funcţie de temperatură, îşi schimbă culoarea. Părinţii trebuie să ştie că temperatura „citită” de aceste benzi nu este precisă. Pentru a afla valoarea exactă a temperaturii micuţului, folosiţi alte metode. Ultimele tipuri de termometre se pot folosi fără probleme în cazul copiilor de toate vârstele.

TERMOMETRU CU „BEEP”
Cu o formă atrăgătoare, termometrul digital i-a cucerit pe părinţi, dar şi pe copii. Deoarece temperatura se citeşte foarte uşor şi corect, iar instrumentul dă un „beep” scurt când „este gata”. De asemenea, faptul că poate fi citit într-un singur minut este pe placul părinţilor şi chiar al medicilor. La capitolul dezavantaj se poate înscrie faptul că acest tip de termometru are nevoie de baterii pentru a funcţiona, iar „beepul” poate trezi sau irita un copilaş adormit. Poate fi folosit în cazul copiilor cu vârste între 1 şi 5 ani.

INSTRUMENTE
Iată câteva dintre termometrele ce se găsesc acum pe piaţă: n cu mercur (de sticlă); n digitale; n digitale timpanice (pentru urechi); n orale, tip suzetă; n axiale, instantanee (benzi de pus sub braţ); n cu infraroşii, fără atingere. Mai există şi benzi speciale pentru fruntea copilului, dar acestea nu sunt agreate de medici, deoarece nu măsoară temperatura exact.

Sfatul medicului
n )Metoda rectală este standard şi medicii o preferă ca fiind cea mai corectă. Dacă se optează pentru altă metodă, valoarea temperaturii trebuie comparată cu cea rectală.
n) Chiar şi o temperatură de până la 38 de grade Celsius este considerată normală în cazul sugarilor.

autor:Magda Colgiu

Comentează articolul

Sarbatoarea Intrarii lui Iisus in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Aceasta sarbatoare mai era denumita si Duminica Gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri. Sarbatoarea Floriilor este una dintre cele mai importante sarbatori ale Bisericii Ortodoxe si deschide saptamana pregatirilor pentru sarbatorile pascale.
In vechiul imperiu roman, sarbatoarea Floriilor era o zi dedicata zeitei Flora. Ramurile verzi de salcie, folosite in ritualurile de la biserica, reprezinta simbolul castitatii si al renasterii naturii si vegetatiei si este un subtitut al zeitei Flora. Ramurile de salcie mai simbolizeaza si ramurile cu care a fost intampinat Christos la intrarea in Ierusalim.

Pregatiri pentru Florii

Sarbatoarea Floriilor este o sarbatoare iubita si asteptata de toata lumea. Traditia spune ca in ajunul acestei sarbatori, in Sambata Floriilor fetele efectuau un ritual complex, dedicat zeitatii vegetatiei, Lazar sau Lazarica. Acest obicei se practica in mod special in Muntenia si Dobrogea. Acest ritual era asemanator colindelor si era practicat doar de catre femei. Astfel, una dintre fetele participante la acest ritual, denumita Lazarita, se imbraca in mireasa si impreuna cu celelalte fete colindau la ferestrele caselor care le primeau. Fetele mergeau in cerc si povesteau pe o melodie simpla, drama lui Lazar.
Obiceiuri de Florii

Ca orice sarbatoare, si de Florii exista numeroase traditii pe care crestinii le urmeaza cu sfintenie pentru ca astfel reinvierea naturii aduce sanatate, noroc si bogatie. Unul dintre simbolurile sarbatorilor de Florii o reprezinta salcia si ramurile de salcie. Astfel, cu o zi inainte de aceasta sarbatoare se strang ramuri de salcie inmugurita care se duc apoi la biserica pentru a fi sfintite. Dupa sfintire, ramurile sunt luate acasa si sunt folosite pentru a impodobi casa, icoanele, usile si ferestrele.

Ramurile de salcie sunt pastrate astfel timp de un an si sunt folosite pentru tamaduirea diferitelor boli. Se mai spune ca cel care se impartaseste in ziua de Florii i se va implini orice dorinta isi va pune cand se va apropia de preot. In ziua de Florii se aerisesc hainele si zestrea. Fetele de maritat obisnuiesc ca in aceasta zi sa puna sub un par altoit o oglinda si o camasa curata. Dupa rasaritul saorelui sunt folosite in farmecele de dragoste si sanatate.
De Florii, nimeni nu are voie sa se spele pe cap, decat cu apa sfintita, altfel va albi precum florile copacilor. Salcia sfintita de la biserica mai este folosita si pentru vite si la impodobirea livezilor si viilor, pentru a da roade bogate. Mugurii din salciile de la Florii se pun pe foc pentru a imprastia norii si a protega casa si familia. De Florii are loc si “nunta urzicilor” pentru ca in aceasta zi urzicile infloresc si numai sunt bune de mancat. Tot de Florii, femeile gatesc bucate alese si placinte pe care le dau de pomana saracilor.

In ziua de Florii este dezlegare la peste, astfel toata lumea poate consuma peste si bea un pahar de vin. Pestele consumat in aceasta zi are puteri tamaduitore si este indicat persoanelor cu diverse afectiuni. Tot in aceasta zi se termina perioada Martisorului, iar fetele care si-au legat la incheietura snurul alb-rosu il pot dezlega si lega intre crengile unui copac inflorit. In popor se mai spune ca asa cum este vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti.

sursa:acasa.ro

Un comentariu

Încă din timpuri preistorice încep să apară şi să se perpetueze fel de fel de credinţe, datini şi superstiţii legate de cultul soarelui. Luna martie (Mărţişor în calendarul popular) se încadrează unui început de ciclu specific cultului soarelui, întregul său interval fiind sub semnul magic al mărţişorului – simbol solar -, un fel de dominantă mitică proprie spiritualităţii carpatice, a unei viziuni proprii asupra astrului dătător de căldură şi lumină atât de necesare. Mărţişorul, ca simbol soleiform, marchează trecerea de la iarnă la primăvară, ilustrând în chip mitologic o eliberare a naturii din tainicele refugii, înfruntarea dintre cele două anotimpuri, redate prin cele două culori: albul – iarna friguroasă şi roşul, anotimpul mai cald – primăvara. Acest talisman fiind închinat în vremuri ancestrale soarelui, care după 1 martie începe să încălzească tot mai tare, marca şi un scenariu ce se repeta an de an prin dezgheţarea pământului, când plugurile începeau să răstoarne brazdele, iar seva urca triumfător în tulpinile şi ramurile copacilor.

Ca substitut solar, mărţişorul simbolizează, prin cromatica bicoloră (alb-roşu), anumite contraste: iarnă-primăvară, frig-căldură, întuneric-lumină, moarte-viaţă, sterilitate-fecunditate, sărăcie-fertilitate etc., învingătoare ieşind, crescător, părţile patronate de soare (primăvara, căldura, lumina, fecunditatea şi fertilitatea). Dar tot ca un simbol solar, mărţişorul, prin cele două fire împletite într-un şnur, mai simbolizează şi cele 365 de zile ale unui an, zile luminate de soare, indiferent de anotimp.
În societatea tradiţională, fetele şi uneori femeile tinere purtau mărţişor începând cu 1 martie în semn de cinstire a primăverii mult aşteptate, dar şi pentru valoarea de talisman a acestuia. Spre sfârşitul lunii martie, fetele care aveau pistrui pe faţă îndeplineau un rit arhaic, ele ieşeau prin grădini şi aruncau în sus mărţişoarele pe care le-au purtat timp de o lună, rostind o incantaţie către soare, un fel de rugă: „Sfinte soare, sfinte soare, /Dăruiescu-ţi mărţişoare, /În locul lor tu mă fereşte, /De pistrui, că mă-negreşte. /Ia-mi te rog negreţele /Şi dă-mi albeţele ,/Fă-mi faţa ca o floare, /Sfinte soare, sfinte soare”.
Şnurul împletit din două fire de care se agăţa şi o monedă (de obicei dintr-un metal preţios) era şi un fel de urare pentru cel căruia i se oferea, ca faţa să-i fie albă ca un crin sau rumenă ca un trandafir, iar banul agăţat simbolizând norocul, belşugul şi îndestularea în acel an. Femeile ce au purtat mărţişoare le agăţau prin arborii din livezi, pentru ca aceştia să rodească cât mai bine (era un rit de fertilitate).
Dar, cu timpul, tradiţia mărţişorului a căpătat alte sensuri, conform evoluţiei fireşti a societăţii. Mărţişorul nu se mai confecţionează şi nu mai este oferit ca înainte, în locul banului se prind fel de fel de figurine, care ar simboliza norocul, fericirea sau iubirea mărturisită sub acest ascunziş. Nu de puţine ori, sau chiar în totalitate, mărţişorul devine tot mai mult un accesoriu minimalizat comparativ cu cadourile ce sunt oferite cu această ocazie.
Obiceiul pur autohton al mărţişorului a început să penetreze şi în mediile spirituale ale altor etnii vecine românilor, cunoscând totuşi o arie de răspândire destul de limitată.

autor: Mihai Camilar

Comentează articolul

Suzeta. Un accesoriu nelipsit din viaţa bebeluşilor. Indiferent de câte luni au pruncii, de cât sunt de dezvoltaţi, ei decid când şi dacă au nevoie de suzetă şi chiar când vor renunţa la ea. Adulţii trebuie să ştie că un copil care are mereu suzetă nu e doar tăcut (aşa cum îşi doresc părinţii), ci poate dezvolta şi anumite probleme.

Mai multe amănunte despre avantajele şi dezavantajele folosirii suzetei ne oferă doctorul Nicoleta Bobe, medic primar pediatru, specialist neonatolog în cadrul Centrului Amicus Med din Bucureşti. “Nu sunt nici pro, nici contra suzetei. În unele cazuri, pentru că micuţii sunt foarte agitaţi, din cauza colicelor abdominale, ei simt nevoia să sugă permanent”, spune medicul Nicoleta Bobe.

De aceea, părinţii apelează de cele mai multe ori la biberoane cu lapte sau cu ceai. Astfel, există avantajul ca bebeluşii să se liniştescă şi să uite de dureri. Dar micuţii riscă să devină astfel supraalimentaţi. În această situaţie, mai afirmă specialistul nostru, se produc distensii gastrice importante, prin aportul de lichide. De aceea, o soluţie în acest caz este suzeta.

În ceea ce priveşte momentul propice când copiii primesc o suzetă, nu este o indicaţie precisă. “Aproape cere copilul”, spune medicul Nicoleta Bobe. “Te forţează cumva să-i dai suzeta pentru că e foarte agitat, plânge tot timpul şi vrea să sugă ceva”, declară doctorul Bobe. Specialistul le recomandă părinţilor să nu dea micuţilor mai mici de 10-12 zile o suzetă. “Este perioada în care copilul stimulează secreţia de lapte matern, prin supt. De asemenea, prin supt desfundă canalele”.

Ce model alegem?
Deşi nu poate să vorbească, bebeluşul va fi cel care decide ce suzetă îi e pe plac. El va alege atât materialul din care e confecţionată tetina, cât şi forma acesteia. Astfel, deşi părinţii cumpără pentru copiii suzete din silicon, cu forme ortodontice (au avantajul că nu afectează dezvoltarea ulterioară a danturii copilului), există posibilitatea ca micuţului să-i fie mai pe plac o suzetă rotundă. La fel, copilul va alege şi materialul din care e confecţionată tetina: latex sau silicon. De aceea, încercaţi mai multe tetine până când copilul se arată mulţumit.

Nu e un accesoriu obligatoriu
Dacă un copil nu dă semne că ar avea nevoie de o suzetă, “nu trebuie insistat. Pentru că nu toţi copii vor suzeta”, mai spune medicul.

Adversarii utilizării suzetei au afirmat în numeroase rânduri că suzeta poate produce infecţii otice în cazul copiilor sub un an. Acest lucru ar putea avea legătură cu pericolul de reflux gastro-esofagian, “întrucât atunci când trage din suzetă, copilul înghite şi destul de mult aer. În această situaţie, există pericolul de a regurgita. Pe de altă parte, în cazul unui episod viral, micuţul nu respiră corespunzător pe nas, nu respiră nici pe gură şi atunci nu se asigură aerisirea corespunzătoare a urechii interne”, mai spune pediatrul. “Cu toate acestea, nu pot spune că există corespondent între supt şi dezvoltarea otitelor”, precizează Nicoleta Bobe.

Superstiţia unor părinţi că, dacă micuţii lor au suzetă nu se sufocă în somn, este aproape demontată de specialist. Totuşi, medicul Nicoleta Bobe admite că această variantă poate fi valabilă în cazul copiilor născuţi prematur: “La aceşti copii, există o imaturitate a centrului respirator. Atunci când copilul suge, centrul rămâne funcţional şi riscul accidentelor legate de apnee este mai redus”.

Dependenţa
Pentru mulţi copii, dar mai ales pentru părinţi, suzeta devine o problemă când cei mici devin dependenţi de ea. Părinţii aproape că şi-au format un reflex condiţionat. Când copiii plâng, li se dă suzeta. Când trebuie să doarmă, la fel. De cele mai multe ori, această problemă este creată chiar de unii părinţi. “Este aproape un transfer de responsabilitate la aceştia, deoarece ei preferă, din comoditate, să apeleze la bucata de latex sau de silicon. Unii părinţi au fost crescuţi cu credinţă că lor li se cuvine totul. Acum, adulţi fiind, sunt la fel de egoişti şi aproape că încearcă să scape de responsabilitatea faţă de copil, recurgând la aceeaşi soluţie: suzeta”, mai precizează specialistul.

Depinde de părinţi dacă vor să găsească soluţii, altele decât suzeta, pentru liniştirea copiilor. Unii sunt dispuşi să caute, alţii, însă, nu fac nici un efort. Evident că lucrurile se complică, mai târziu putând afecta chiar vorbirea. De altfel, conform unor studii recente, micuţii care au aproape permanent suzeta în gură riscă să vorbească mai târziu decât cei care nu utilizează tetina atât de frecvent. Doctorul Nicoleta Bobe spune că “din lipsă de stimulare şi din cauză că micuţul nu-şi exersează vorbirea, el nu-şi dezvoltă musculatura limbii şi centrii neurologici implicaţi în procesul de vorbire.”

Renunţarea
În general, tot copiii aleg momentul când renunţă la tetină. Însă şi părintele, în foarte multe cazuri, poate decide acest lucru. “Depinde de părinte cât e de ferm şi cât e de determinat sau de motivat să-l ajute pe copil.” Sunt părinţi care, pentru a-şi asigura liniştea în casă, preferă să ţină copilul cu suzeta. În mod normal, părinţii nu trebuie să insiste asupra renunţării la suzetă. “De exemplu, dacă un copil adoarme cu suzeta şi apoi o îndepărtează, evident că părintele nu trebuie să i-o dea imediat ce acesta are o perioadă scurtă de somn agitat”, ne explică specialistul.

Atenţie, părinţi!
Totuşi, trebuie evitată o convieţuire de lungă durată între copil şi suzetă. “Cea mai indicată perioadă de folosire a suzetei este cea în care copilul se luptă cu colicele abdominale, până când tubul digestiv se maturizează. După această perioadă, este indicat să nu creăm copilului dependenţă de nici un fel de obiect, nici de tetină.”

O situaţie specială se înregistrează în cazul părinţilor care-i păcălesc pe cei mici (înmuind suzeta în ceva dulce) cu scopul de a ţine tetina în gură. “Există şi astfel de părinţi. Aceştia sunt dintre cei care se gândesc în primul rând la confortul lor, apelând la această metodă de liniştire a unui copil agitat sau plângăcios. Dar aceşti părinţi nu se gândesc că îi pot face rău micuţului: dantura şi, în general, cavitatea bucală (maxilare proeminente, defecte de ocluzie, tulburări de vorbire) pot fi afectate de purtatul suzetei.

ETIMLOGIE. Acest obiect care aduce liniştea în casele cu copii mici poartă nume diferite, dar semnificative, de la popor la popor. Dacă în limba română este cunoscut ca “suzetă” (din francezul sucer – a suge) sau “tetină” (sfârc în limba franceză), în limba engleză lucrurile sunt şi mai clare. Cuvântul care defineşte “suzeta” este în limba lui Shakespeare “pacifier” (pacificatorul, împăciuitorul).

Sursa: Jurnalul National, autor: Magda Colgiu

Comentează articolul