Ieri am strans bradul. Atat de trist mi se pare momentrul, parca toate au trecut ca un vis si nici n-ai apucat sa te bucuri deajuns de el. Daca ar fi sa socotim, anul ce a trecut a fost foarte darnic cu noi, am invatat sa papam altceva decat titi, am invatat sa mergem de-a busilea, am invatat sa mergem in picioare, am descoperit o multime de lucruri interesante care ne inconjoara, ne-au crescut dintii, am acceptat si apa in locul sucurilor … sunt multe cele ce s-au intamplat, acum privim inainte si ne gandim la ce va sa vie. Sper sa avem cu totii un an mai bun! Pentru fiecare dintre noi binele inseamna altceva asa ca sper ca fiecaruia sa i se dea ce isi doreste!
Pa, pa bradutule, o sa ne fie dor de tine!

Comentează articolul

Prin nameti, în fapt de seara,
A plecat catre oras
Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creste…
Cu urechile ciulite
Iepurasul se grabeste.

Uite-o casa colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Mosul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poarta bate:

- Buna seara, buna seara!
Iaca, vin cu sanioara
Si cu daruri proaspete.
Bucurosi de oaspete?

- Bucurosi, bucurosi,
Striga glasuri de copii.
Mosule, de unde vii?
- Iaca, vin din mosi-stramosi,
Încarcat cu jucarii!

… Noapte rece si albastra.
Ies copiii la fereastra,
Sa se uite cum coboara,
Prin troianul urias,
Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara…

de Otilia Cazimir

Comentează articolul

Desi e cunoscut de copiii din lumea intreaga pentru cadourile pe care le imparte in noaptea de Craciun, pentru sania lui trasa de reni, acest batranel rotofei, simpatic si jovial nu a existat dintotdeauna.

Peste an construieste cadouri in atelierul lui din Laponia, ajutat de spiridusi, iar in  noaptea magica inhama la sanie renii si porneste cu sacul plin de cadouri pe la casele copiilor. Se strecoara in case pe horn sau pe geam si lasa sub bradut daruri, dar totul este facut cu mare atentie pentru a nu fi vazut. Cu toate ca imaginea lui este cunoscuta de toata lumea, cu barba lui alba, costumul rosu si cureaua si cizmele din piele neagra, cine este el de fapt? Desi misterul este bine pastrat, vom incerca sa parcurgem versiunile care circula si care se spune ca ar avea legatura cu realitatea. Orice s-ar spune, Mos Craciun e magic, si totul e ca un vis frumos pe care nu doar cei mici il iubesc, il iubesc si cei mari care isi dau frau liber imaginatiei si care vor sa creada. Nici nu conteaza varsta cand e vorba de Mos Craciun, nu cred ca exista cineva care sa nu se bucure de darurile si emotiile pe care le naste in noi aceasta frumoasa sarbatoare cu tot ce inseamna ea in sine - Nastarea Domnului - si povestea care s-a creat  - Mos Craciun.

Se spune ca prin secolul IV, la Mira (Turcia) traia un episcop crestin care iubea copiii. Fiind bogat, el oferea copiilor daruri, iar celor mai putin ascultatori cate o nuielusa. Aceasta povestioara a circulat foarte mult, ajungand pana in Europa si odata cu emigratia povestea a ajuns pana peste ocean. Ce s-a intamplat cu povestea ajunsa in America o sa descoperiti intr-un articol pe care l-am gasit pe internet si care este indeajuns de complet si de bine scris ca sa nu incerc sa-l rescriu, doar de dragul de a nu scrie cine e autorul articolului.

Intr-un top haios, alcatuit de renumita revista Forbes, Mos Craciun a fost declarat cel mai bogat om de pe pamant, avand o avere estimata la 1 infinit de dolari!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cel mai cunoscut personaj legat de sărbătorile de iarnă este, fără îndoială, Moş Crăciun. El a apărut în secolul al XIX‑lea, în forma în care îl cunoaştem cu toţii.



Legenda spune ca, fara acordul sotului, Craciuneasa o primeste in gazda pe Fecioara Maria, oferindu-i adapost in grajd. Afland acest lucru, Craciun se infurie si ii taie mainile, insa Maica Domnului i le lipeste la loc. Minunea il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat nevatamata de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug din trunchiuri de brad in curtea lui si joaca o hora cu toate slugile lui. Dupa joc, Craciun imparte sfintei familii daruri pastoresti: lapte, cas, urda, smantana. De aici transfigurarea lui Mos Craciun intr-un sfant, care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evanghelica, le aduceau regii-magi in staul noului Mesia. Cantecele de bucurie adresate de slugile lui Craciun s-au transformat in colinde,colindele de Craciun. (lovesite.ro)

În 1860, cotidianul american Harper’s Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într‑un costum roşu, ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, emigrantul german Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun şi va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. Nast este şi cel care a stabilit în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. Această idee a fost preluată anul următor de scriitorul George P. Webster.

În Italia, într‑o emisiune televizată pentru copii, s‑a demonstrat în mod ştiinţific – pe baza datelor fizice de viteză şi calcul al timpului necesar pentru împărţirea darurilor – inexistenţa lui Babbo Natale (Moş Crăciun), ceea ce a provocat dezamăgirea copiilor şi indignarea părinţilor.

Marele secret al adresei lui Moş Crăciun a fost divulgat în 1927, la un post de radio finlandez, de către Markus Rautio (Uncle Markus), gazda emisiunii Ora Copiilor. El a declarat că Moş Crăciun locuieşte în Munţii Korvatunturi (în traducere Muntele Ureche), care se află în ţinutul Savukoski, la graniţa Finlandei cu Rusia.

Personaje cheie – spiriduşii şi renii lui Moş Crăciun sînt personaje importante în legendele legate de Crăciun. Spiriduşii sînt în număr de şase şi fiecare are misiunea sa.

Shinny Upatree este cel mai vechi prieten al lui Moş Crăciun şi cofondator al satului secret din Laponia, de a cărui pază se ocupă Pepper Minstix. Alabaster Snowball este administratorul Listei celor Cuminţi şi Neastîmpăraţi, iar Sugarplum Mary este ajutorul soţiei lui Moş Crăciun. Se spune că Moş Crăciun îşi petrece anul în Laponia împreună cu ucenicii săi, iar cînd se apropie Crăciunul îşi ia cadourile pentru cei care au fost cuminţi în timpul anului şi porneşte cu sania sa magică prin toata lumea.

Wunorse Openslae a făcut sania lui Moş Crăciun şi o întreţine pentru performanţe uimitoare. Sania Moşului este trasă de 9 reni năzdrăvani, care pot zbura: Rudolf, Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder şi Prancer. Ei au fost botezaţi de poetul şi profesorul american de teologie Clement Clark Moore. Se spune că renii ating viteze mai mari decît luminile… pomului de Crăciun.

Cel mai cunoscut dintre renii lui Moş Crăciun este Rudolph. El îi conduce pe ceilalţi reni, ale căror nume sînt Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen.

În SUA există 34 de locuri ce poartă numele renilor. Dintre acestea, 27 sînt în Alaska.

În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă alură printr‑o campanie publicitară, desfăşurată de compania Coca‑Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i‑a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca‑Cola va difuza astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa scrisă. Chiar şi în ziua de astăzi, Coca‑Cola foloseşte aceeaşi imagine a lui Moş Crăciun în spoturile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Moş Crăciun este un bătrîn bun şi blînd, cu barba albă, care aduce daruri copiilor cuminţi. Figura sa a fost inspirată de aceea a lui Moş Nicolae şi chiar numele său american, Santa Claus, este pronunţia engleză a numelui danez al Sfîntului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii îl numesc Pere Noel.

În Romînia, în timpul regimului comunist, Moş Crăciun a devenit Moş Gerilă.

Moşul este Santa Oji‑San pentru japonezi, Svaty Mikalas pentru polonezi, Sinterklaas pentru olandezi, Sheng Dan Lao Ren pentru chinezi, Joulupukki pentru finlandezi. Indiferent de numele pe care Moş Crăciun îl poartă la diferitele popoare, cartierul său general se află în dreptul Paralelei 66, în oraşul lapon Rovaniemi, din Finlanda (Joulupukki, în limba finlandeză).

——————————————

Mos Nicolae – Mos Craciunul romanesc

Mos Craciun asa cum este el cunoscut azi, cu renii si vesmintul rosu si barba alba a fost inventat la inceputul secolului XX de o companie de publicitate
americana care facea reclama pentru celebra Coca cola. Adevaratul Mos Craciun, cel din traditia Bisericii este insa Sfantul Nicolae. Copiilor din
Romania li se poate intampla ca Mos Nicolae sa aduca si cate o varguta (pentru cei obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost investit de religia ortodoxa Sfantul Nicolae ii da dreptul sa intervina in acest fel in educatia copiilor. Povestea lui Mos Craciun incepe cu un batran numit Sfantul Nicolae, episcopul din
Myra. Se spune ca el poseda puteri magice si a murit in 340 a.H. si a fost ingropat in Myra.Tarziu, in secolul XI, soldatii religiosi din Italia au luat ramasitele sfantului cu ei inapoi in Italia. Ei au construit o biserica in memoria lui, in Ari, un oras port din sudul Italiei. Curand, pelerinii crestini din toata lumea au venit sa viziteze Biserica Sfantului Nicolae. Ei au preluat legenda lui Mos Nicolae in locurile lor natale. Legenda s-a raspandit in toata lumea si a luat caracteristicile fiecarei tari. In Europa in secolul al XII-lea ziua Sfantului Nicolae a devenit ziua darurilor si a activitatilor caritabile.
Germania, Franta si Olanda celebreaza ziua de 6 decembrie ca o sarbatoare religioasa si ofera cadouri copiilor si saracilor, si ajuta fetele sarace sa se marite oferindu-le o zestre. Cand colonistele olandeze au calatorit in
America, au adus cu ele un episcop care purta un costum rosu si mergea calare pe un cal alb. Imaginea
americana a episcopului va evolua treptat pana la cea a unui batran spiridus vesel. A fost descris ca un batran olandez vesel si bucalat din comedia Istoria New-York-ului a lui Washington Irving. Anul 1823 a continuat povestile cu Mos Nicolae cu publicarea poemului “O vizita a lui Mos Nicolae” al lui Clement Moore. Multe tari si-au pastrat propriile obiceiuri si traditii de Sfantul Nicolae. In unele culturi, Sfantul Nicolae calatoreste impreuna cu un insotitor care il ajuta. In Olanda, episcopul navigheza pe un vapor sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare care ii spune cum s-au purtat copiii olandezi in timpul anului. Cei cuminti sunt rasplatiti cu daruri iar cei obraznici sunt luati de asistentul sau, Black Peter. In
Germania, Sfantul Nicolae calatoreste tot cu un insotitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac in spate si o nuia in mana. Copiii obraznici sunt pedepsiti cu cateva lovituri de nuia. In Italia, La Befana este zana buna care se imbraca in negru si aduce daruri copiilor la 6 ianuarie. In multe tari latine: Spania,
Puerto Rico, Mexic si America de Sud, copiii ii asteapta pe cei trei regi sa le aduca daruri de Craciun. (crestinortodox.ro)
———————————
Note :

● Mos Craciun este versiunea mai noua a Sfantului Nicolae (in engleza: Santa Claus) care si-a facut aparitia in secolul XIX. El imparte cadouri tuturor copiilor in noaptea de Craciun (de 24 spre 25 decembrie).

● Primii crestini nu celebrau nasterea lui Iisus. Sarbatoarea nasterii era considerata in luna septembrie, o data cu Ros Hashana (sarbatoare din calendarul iudaic).

● Serbarea Nasterii Domnului s-a facut totusi din cele mai vechi timpuri ale crestinismului.

● Una din primele marturii o gasim pe la sfarsitul secolului III (in jurul anului 290), cand in timpul prigoanei lui Diocletian si Maximian crestinii, care se adunasera in numar foarte mare intr-o biserica din Nicomidia pentru a praznui ziua Nasterii Domnului au fost arsi de vii. Atacul asupra lor a fost urmat si de atacul asupra altor biserici si case crestine, fiind ucisi atunci cca. 20.000 crestini din Nicomidia.

● Desi sarbatorita in toata lumea crestina, la inceput existau diferente ale datei de praznuire. Astfel, cel putin din sec. III, Nasterea Domnului sau Craciunul se serba pe 25 decembrie, ca si astazi. Aceasta data traditionala a fost confirmata istoric de cercetarile facute in arhivele Romei de calugarul straroman Dionisiu cel Mic, care au aratat ca recensamantul lui Cezar Augustus, din Evanghelia dupa Luca s-a desfasurat in Palestina pe 25 decembrie.

● In anul 264, Saturnaliile au cazut in 25 decembrie si imparatul roman Aurelian a proclamat aceasta data “Natalis Solis Invicti”, festivalul nasterii invincibilului Soare.

● In anul 320, Papa Iuliu I a specificat, pentru prima data oficial, data nasterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.

● In 325, imparatul Constantin cel Mare a introdus oficial Craciunul ca sarbatoare care celebreaza nasterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica sa fie “zi sfinta” intr-o saptamina de sapte zile si a introdus Pastele cu data variabila. Cu toate acestea, cele mai multe tari nu au acceptat Craciunul ca sarbatoare legala decit din secolul al XIX-lea.

● In Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Craciunul ca sarbatoare legala, in 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, in 1907.

● Pe vremuri, nici spiridusii nu erau ce sint acum. Ei furau cadourile de sub brad, nu le aduceau. Conceptul de spiridusi de Craciun provine din credinta straveche ca gnomii pazeau casa omului de spiritele rele. Spiridusii au fost iubiti si uriti, pentru ca desi uneori se purtau cu bunavointa puteau foarte usor sa se transforme in niste fiinte rautacioase si nesuferite, atunci cind nu erau tratati cum se cuvine. Perceptia cea mai raspindita era ca ei erau dupa cum era si persoana cu care aveau de a face, rautaciosi sau draguti.

● In Evul Mediu, ei mai degraba asteptau daruri decit sa le faca. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiridusii au devenit prieteni ai lui Mos Craciun.

● Chiar daca mitul poate varia de la zona la zona, in special in functie de clima in perioada Craciunului (care pleaca de la o iarna inghetata in emisfera nordica si ajunge la o vara calduroasa in emisfera sudica), in general ni-l imaginam pe Mos Craciun ca fiind imbracat intr-un costum rosu, avand o barba lunga si alba si locuind intr-o tara nordica. Spiridusii il ajuta la pregatirea cadourilor. El imparte cadourile cu ajutorul unei sanii zburatoare, ce este trasa de reni (sau pe o plansa de surf in Australia). Mos Craciun intra in case prin horn (daca exista unul) si pune cadourile sub pomul de Craciun sau in cismele pregatite special pentru aceasta.

● Nu este clar cand si pe ce cale a patruns mitul lui Mos Craciun in obiceiurile romanesti. In orice caz, Mos Craciunul romanesc, cu plete dalbe, nu are alura unui yankeu publicitar, sania lui nu este trasa de reni, in cel mai bun caz de cerbi. Astazi nu poate fi despartit – nici in imaginatia copiilor, nici in pregatirile parintilor – de sarbatoarea Ajunului (seara de 24 decembrie).

● In timpul regimului comunist ateist, i s-a schimbat numele dupa modelul rusesc in “Mos Gerila”

● Un rol important in crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care il prezenta pe Sfantul Nicolae ca si un personaj simpatic, dolofan si zambitor, care imparte cadourile din sania sa trasa de reni. Publicat pentru prima data in ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit in anii urmatori foarte cautat, ajungand in mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind si tradus si publicat in intreaga lume.

● In 1860, cotidianul Harper’s Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus, imbracat intr-un costum rosu ornat cu nasturi negri si cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator si caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Mos Craciun si va da mitului principalele sale caracteristici vizuale.Nast este si cel care a “stabilit” in 1885 ca resedinta lui Mos Craciun se afla la Polul Nord.Aceasta idee a fost preluata anul urmator de scriitorul George P. Webster.

● In Italia, intr-o emisiune televizata pentru copii, s-a demonstrat in mod “stiintific” – pe baza datelor fizice de viteza si calcul al timpului necesar pentru impartirea darurilor – inexistenta lui “Babbo Natale” (Mos Craciun), ceea ce a provocat dezamagirea copiilor si indignarea parintilor.

● In 1931, Mos Craciun a primit o noua alura printr-o campanie publicitara, desfasurata de compania Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dat lui Mos Craciun o burta durdulie, un aer jovial, costumul sau rosu si o atitudine toleranta. In urmatorii 35 de ani, Coca-Cola va difuza astfel de portrete ale lui Mos Craciun in presa scrisa. Chiar si in ziua de astazi, Coca-Cola, foloseste aceeasi imagine a lui Mos Craciun in spoturile publicitare realizate cu ocazia sarbatorilor de iarna.

● In Rasarit Craciunul a fost sarbatorit multa vreme odata cu Botezul Domnului, dupa modelul botezului crestin, care era considerat adevarata nastere. Desigur, au existat dintru inceput voci care au cerut ca serbarea sa se faca dupa Traditie, pe 25 decembrie, deoarece intre Botezul Domnului si botezul crestin era o diferenta foarte mare: la Boboteaza Hristos a luat pacatele lumii asupra Sa, spre a le spala pe Cruce, in vreme ce botezul unui om obisnuit este o curatire de pacate prin improprierea jertfei Domnului.

● Aceasta diferenta era cu atat mai necesara cu cat in Rasarit gnosticii nu sarbatoreau Craciunul, ci Boboteaza, crezand ca Iisus ar fi fost “adoptat de Dumnezeu” cu ocazia botezului Sau. Boboteaza era serbata pe 6 ianuarie.

● Mai tarziu, cele doua evenimente – Nasterea si botezul – se sarbatoresc in aceeasi zi de toata crestinatatea: in Occident pe 25 decembie, iar in Orient pe 6 ianuarie. Acestor doua, romanii le vor asocia vizita magilor, iar galicii nunta din Cana Galileii.

● Biserica Armeana e singura care a pastrat pana in ziua de astazi obiceiul vechi de a sarbatori in aceeasi zi, 6 ianuarie, laolalta, Craciunul si botezul lui Iisus, sub numele de epifanie ori teofanie (“Aratarea Domnului”). (stirilocale.ro)

______________________________________

Info.



Elanii si renii sunt rudele cerbului din zonele subarctice si polare ale Terrei: Alaska, Groenlanda, nordul Americii, Siberia si tinuturile nordice ale Scandinaviei. Prefera zonele racoroase si umede (cu temperaturi ce nu depasesc 15 grade Celsius), dar se adapteaza si la zonele uscate.

Animale erbivore, renii si elanii se hranesc cu vegetatia saraca a tinuturilor boreale si polare, taigaua si tundra fiind zone cu o flora in care predomina tufisurile, coniferele de pana la 3 – 4 metri, mestecenii pitici si alti arbusti specifici zonelor mai umede – arinii si salciile.

In timp ce elanii sunt considerati un simbol al maretiei salbatice, renii – rudele domestice ale cerbilor caribu – sunt crescuti de populatiile nordice pentru carne si blana, fiind folositi si la trasul saniilor. Cu o inaltime de peste doi metri (fara a lua in calcul coarnele) si o greutate de peste 450 de kilograme, elanul este considerat uriasul patruped al padurii polare. Numele sau – primit de la o veche populatie de indieni – inseamna in limba acestora “cel ce mananca ramuri”. Si nu se poate spune ca acest masiv erbivor se “ocupa” si cu altceva.

Fata de alti membri ai familiei cerbilor, elanul impresioneaza mai ales prin marimea si forma neobisnuita a coarnelor, trofeul atat de ravnit de vanatori, dar si prin nasul alungit – numit si rat, terminat cu doua nari caraghios de mari. Desi nu are dinti pe falca de sus, limba lunga si aspra, precum si buzele ii sunt suficiente pentru a apuca si a rupe crengutele, pe care apoi le mesteca tacticos cu cele 6 perechi de masele ale falcii inferioare. Aceste ramurele si frunze de arbusti constituie hrana de baza a elanului in special pe timp de iarna. Vara coboara si in zonele cu parauri si mlastini, unde vegetatia este abundenta si la fel de delicioasa.

Animale sociabile, renii, elanii si cerbii caribu traiesc in turme, zonele de convietuire depinzand in mod direct de locurile bine stabilite pentru nasterea puilor. De aceea, spre sfarsitul primaverii, deplasarea turmelor spre aceste “maternitati” naturale este condusa de femele. Acestea nasc o data pe an un singur pui. Micul cerbisor invata sa mearga in mai putin de o ora (!), pentru ca in numai cateva zile inaltimea sa depaseasca un metru!

Dintre toti acesti pui de cerb nou-nascuti, micutul elan are viata cea mai grea. Aparitia pe lume a acestuia are un efect invers asupra mamei, ea respingandu-l si indepartandu-l inca din primele ore de viata. Puiul va incerca – in decursul urmatoarelor zile – sa se apropie de mama-elan si de turma. Zadarnic insa. Intr-un final, accepta viata de unul singur, ramanand totusi in apropierea turmei pana cand devine adult.

Printre dusmanii ce ameninta linistea turmelor de cerbi salbatici se numara ursii negri si grizzly, dar si haitele flamande de lupi. Din nefericire pentru acestia, marimea, coarnele si picioarele puternice ale elanului sunt avantajele care-i tin pe atacatori la distanta. Puii, in schimb, lipsiti de aceste calitati, cad prada deseori fiarelor flamande ale padurii. Singurii care se incumeta sa atace elanii adulti sunt ursii grizzly, lucru care se intampla doar in iernile tarzii, cand isi parasesc barlogurile in cautarea hranei. Desi jivinele mari ale padurilor nu prea il supara pe elan, exista totusi un animal care ii provoaca mult rau. Este vorba despre turmele de caprioare cu coada alba care, atunci cand se intampla sa pasca in apropierea zonelor in care se afla elani, le transmit acestora o boala ciudata, numita boala elanului.

Moartea acestui urias animal, considerata de oameni ca o tragica pierdere, are insa un numar mare de avantaje pentru ciclul natural al vietii. Carnea, pielea si oasele uriasului animal inseamna o masa binevenita pentru zeci de alte vietati, mai ales in timpul iernilor grele, cand hrana devine lucrul cel mai cautat.

Istoria renulul porneste de undeva din nordul Scandinaviei si in Eurasia (Siberia, coastele Marii Bering) de acum 5000 de ani, cand oamenii acelor locuri au inceput imblanzirea cerbilor caribu, nume dat renilor salbatici. De aceea, si legenda spune ca sania lui Mos Craciun – care vine tocmai din Laponia, din nordul Peninsulei Scandinave – este trasa de reni.

Se crede ca la inceput, acum mii de ani, vanatorii prindeau intr-un fel de lesa renii salbatici si ii struneau. Motivul este simplu: mergand alaturi de renul tinut in lesa – de care cei salbatici nu se temeau – se puteau apropia mai mult de turma pentru a vana alti cerbi. Mai tarziu, renii erau domesticiti pentru a trage saniile locuitorilor nordici sau pur si simplu pentru a fi calariti. Cu timpul, oamenii au inceput sa aiba propriile turme de reni, ca sursa de hrana, blana si pentru transport.

Renul salbatic – numit caribu – este foarte bine adaptat la frig si la hrana foarte putina la care are acces. Mananca numai licheni si muschi, hrana pentru care strabate cateodata distante lungi, mai ales in timpul iernii. Migratia (deplasarea pe distante lungi la schimbarea anotimpurilor) ofera un spectacol foarte interesant: o imensa turma, strabatand dealuri, campii si chiar ape. Trebuie amintit aici faptul ca blana deasa le tine de cald iarna, si in acelasi timp ii si fereste de apa, renii fiind foarte buni inotatori.

Imblanzirea renilor a devenit o ocupatie de mare interes in ultimii ani, existand in multe zone nordice locuitori care depind exclusiv de cresterea lor si de comertul cu blanuri, coarne si carne.
sursa: 2012en.wordpress.com

Comentează articolul

Seara de Mos Ajun este o sarbatoare patronata de unul dintre cei trei mosi ai sfarsitului de an: Mos Nicolae, Mos Ajun si Mos Craciun. Mosul din aceasta seara este stapanul timpului, ipostazierea anului care pleaca, dar, in acelasi timp, si detinatorul puterii anului care vine. Crestinismul suprapus peste vechile credinte ale romanilor a schimbat mult sensul initial al sarbatorilor, Mos Craciun devenind categoric un praznic religios. Descoperim in sarbatoarea lui Mos Ajun practici stravechi ale semanatului, identificate in darurile specifice mediului agricol, oferite cu acest prilej colindatorilor. Totodata, in aceasta sarbatoare intalnim si note caracteristice sfarsitului de an: deschiderea cerurilor, oracolele, acte magice vizand obtinerea sporului, norocului, a puterii de munca pentru anul viitor, practici apotropaice, pentru alungarea raului, evitarea nenorocirilor sau bolilor etc. In memoria ancestrala a poporului nostru, Ajunul si Craciunul au fost personaje, mosi, probabil sacerdoti ai cultului local, batrani, cu barbile albe, de cand lumea si pamantul. Mos Ajun si Mos Craciun seamana ca doi frati gemeni, buni si darnici, care cutreiera lumea de la un capat la altul raspandind veselia prin darurile bogate pe care le ofera: nuci, pere, covrigi, biscuiti, bomboane etc. In crestinism, Mos Ajun are o poveste speciala. Conform acesteia, Maica Domnului, cuprinsa de durerile facerii, cere adapost lui Mos Ajun. Acesta, motivand ca este om sarac, o refuza, indrumand-o spre fratele sau mai mare si mai bogat, Mos Craciun, stapanul satului unde au gazduit Iosif si Maria. Craciun a primit-o trimitandu-si chiar nevasta s-o moseasca. Dupa nastere, el L-a asezat pe Iisus sub un mar si culegand fructe le azvarlea de bucurie la toti copiii care treceau pe acolo. Mos Ajun a murit curand dupa aceasta, fratele lui, Craciun, ingropandu-l sub pomul unde fusese pus initial Iisus. In multe locuri din tara, in aceasta zi sunt taiati porcii. La taiere nu trebuie sa stea de fata nimeni din cei ai casei care sunt milosi din fire, caci se crede ca porcul moare cu greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va fi buna. Cand se injunghie porcul, cel care-l taie, precum si cei din jurul lui isi fac cruce cu sange, ca sa fie sanatosi si rosii peste an. In noaptea Ajunului nu ii este nimanui ingaduit sa doarma prin fan sau pe paie in grajdul vitelor, caci in acea noapte boii vorbesc intre ei despre Hristos pe care L-au incalzit cu suflarea lor. Odata cu boii, se crede ca vorbesc si celelalte vite, destainuind intre ele si locurile unde se afla comorile ascunse in pamant, care ard in aceasta noapte. Nu-i bine sa asculti, caci te pandesc multe primejdii. Inspre Craciun, cerurile se deschid, dar aceasta minune nu poate fi vazuta decat de cei buni la Dumnezeu. Atunci se aud glasuri ingeresti din cer. In acel moment, se aude o toaca de sus, iar cocosii incep sa cante. Se mai crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin.

sursa: http://www.gardianul.ro/

Comentează articolul