Multi dintre noi ne-am intrebat, citind despre Nasterea Domnului in Evanghelia dupa Matei, cine erau “cei trei magi“, de ce sunt amintiti in Sfanta Scriptura, si care este semnificatia darurilor aduse de catre acestia lui Hristos?

Sfantul Apostol Matei este singurul Evanghelist care ii mentioneaza, dar nu ne spune numarul sau numele lor, nici faptul ca erau regi, ci numai ca veneau din Rasarit. Stim ca acesti magi au fost astronomi (fenomenele supranaturale au preocupat din totdeauna omenirea, in special popoarele din Orient), adica observatori ai corpurilor ceresti, care au fost adusi la Ierusalim de minunata aparitie a stelei. In orice caz, numarul traditional al magilor (trei) a fost pus in legatura cu numarul darurilor pe care acestia le-au oferit Pruncului Hristos: aur, tamaie si smirna. (mai mult…)

Comentează articolul

Suntem mame pentru ca dam nastere unui prunc, suntem mame pentru ca ne dedicam viata unui suflet, suntem mame pentru ca muncim si ne luptam pentru puiul nostru, suntem mame pentru ca pur si simplu asa simtim, ce ne defineste ca mame, ce ne face de fapt mame?

Nu putine au fost datile cand, discutand cu diverse mamici, aveau nelinisti in ceea ce priveste legatura lor cu puiul, daca sunt deajuns de bune, de grijulii, de atente, de indemanatice mai ales daca vorbim de un nou-nascut, daca si daca si daca… Sunt atatea nelinisti care nu dau pace multor fiinte ce sunt mame si nu ma refer la cele ce dau nastere. Mama nu esti doar pentru ca dai nastere si povestea asta am auzit-o candva cand eram inca foarte mica si pe care am inteles-o mai tarziu. Ce inseamna sa fii mama? Pai nimic mai simplu … sa iubesti si sa inlocuiesti propria persoana prin persoana aceea micuta si miraculoasa care iti zambeste ori de cate ori tu doar o privesti in ochii ei imensi si plini de intrebari. (mai mult…)

6 comentarii

Nu vreau ca acest articol sa fie unul plin de termeni si definitii medicale. Nu vreau ca acest articol sa fie doar un alt articol care iti explica pe puncte ce si cum se intampla in timpul unei cezariene. Mi-as dori ca acest articol sa puna macar intrebari viitoarelor mamici care sunt inca in posibilitatea de a alege intre doua solutii, si sa stie ca totul e la indemana lor. (mai mult…)

2 comentarii

Sarbatoarea Intrarii lui Iisus in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Aceasta sarbatoare mai era denumita si Duminica Gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri. Sarbatoarea Floriilor este una dintre cele mai importante sarbatori ale Bisericii Ortodoxe si deschide saptamana pregatirilor pentru sarbatorile pascale.
In vechiul imperiu roman, sarbatoarea Floriilor era o zi dedicata zeitei Flora. Ramurile verzi de salcie, folosite in ritualurile de la biserica, reprezinta simbolul castitatii si al renasterii naturii si vegetatiei si este un subtitut al zeitei Flora. Ramurile de salcie mai simbolizeaza si ramurile cu care a fost intampinat Christos la intrarea in Ierusalim.

Pregatiri pentru Florii

Sarbatoarea Floriilor este o sarbatoare iubita si asteptata de toata lumea. Traditia spune ca in ajunul acestei sarbatori, in Sambata Floriilor fetele efectuau un ritual complex, dedicat zeitatii vegetatiei, Lazar sau Lazarica. Acest obicei se practica in mod special in Muntenia si Dobrogea. Acest ritual era asemanator colindelor si era practicat doar de catre femei. Astfel, una dintre fetele participante la acest ritual, denumita Lazarita, se imbraca in mireasa si impreuna cu celelalte fete colindau la ferestrele caselor care le primeau. Fetele mergeau in cerc si povesteau pe o melodie simpla, drama lui Lazar.
Obiceiuri de Florii

Ca orice sarbatoare, si de Florii exista numeroase traditii pe care crestinii le urmeaza cu sfintenie pentru ca astfel reinvierea naturii aduce sanatate, noroc si bogatie. Unul dintre simbolurile sarbatorilor de Florii o reprezinta salcia si ramurile de salcie. Astfel, cu o zi inainte de aceasta sarbatoare se strang ramuri de salcie inmugurita care se duc apoi la biserica pentru a fi sfintite. Dupa sfintire, ramurile sunt luate acasa si sunt folosite pentru a impodobi casa, icoanele, usile si ferestrele.

Ramurile de salcie sunt pastrate astfel timp de un an si sunt folosite pentru tamaduirea diferitelor boli. Se mai spune ca cel care se impartaseste in ziua de Florii i se va implini orice dorinta isi va pune cand se va apropia de preot. In ziua de Florii se aerisesc hainele si zestrea. Fetele de maritat obisnuiesc ca in aceasta zi sa puna sub un par altoit o oglinda si o camasa curata. Dupa rasaritul saorelui sunt folosite in farmecele de dragoste si sanatate.
De Florii, nimeni nu are voie sa se spele pe cap, decat cu apa sfintita, altfel va albi precum florile copacilor. Salcia sfintita de la biserica mai este folosita si pentru vite si la impodobirea livezilor si viilor, pentru a da roade bogate. Mugurii din salciile de la Florii se pun pe foc pentru a imprastia norii si a protega casa si familia. De Florii are loc si “nunta urzicilor” pentru ca in aceasta zi urzicile infloresc si numai sunt bune de mancat. Tot de Florii, femeile gatesc bucate alese si placinte pe care le dau de pomana saracilor.

In ziua de Florii este dezlegare la peste, astfel toata lumea poate consuma peste si bea un pahar de vin. Pestele consumat in aceasta zi are puteri tamaduitore si este indicat persoanelor cu diverse afectiuni. Tot in aceasta zi se termina perioada Martisorului, iar fetele care si-au legat la incheietura snurul alb-rosu il pot dezlega si lega intre crengile unui copac inflorit. In popor se mai spune ca asa cum este vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti.

sursa:acasa.ro

Un comentariu

Încă din timpuri preistorice încep să apară şi să se perpetueze fel de fel de credinţe, datini şi superstiţii legate de cultul soarelui. Luna martie (Mărţişor în calendarul popular) se încadrează unui început de ciclu specific cultului soarelui, întregul său interval fiind sub semnul magic al mărţişorului – simbol solar -, un fel de dominantă mitică proprie spiritualităţii carpatice, a unei viziuni proprii asupra astrului dătător de căldură şi lumină atât de necesare. Mărţişorul, ca simbol soleiform, marchează trecerea de la iarnă la primăvară, ilustrând în chip mitologic o eliberare a naturii din tainicele refugii, înfruntarea dintre cele două anotimpuri, redate prin cele două culori: albul – iarna friguroasă şi roşul, anotimpul mai cald – primăvara. Acest talisman fiind închinat în vremuri ancestrale soarelui, care după 1 martie începe să încălzească tot mai tare, marca şi un scenariu ce se repeta an de an prin dezgheţarea pământului, când plugurile începeau să răstoarne brazdele, iar seva urca triumfător în tulpinile şi ramurile copacilor.

Ca substitut solar, mărţişorul simbolizează, prin cromatica bicoloră (alb-roşu), anumite contraste: iarnă-primăvară, frig-căldură, întuneric-lumină, moarte-viaţă, sterilitate-fecunditate, sărăcie-fertilitate etc., învingătoare ieşind, crescător, părţile patronate de soare (primăvara, căldura, lumina, fecunditatea şi fertilitatea). Dar tot ca un simbol solar, mărţişorul, prin cele două fire împletite într-un şnur, mai simbolizează şi cele 365 de zile ale unui an, zile luminate de soare, indiferent de anotimp.
În societatea tradiţională, fetele şi uneori femeile tinere purtau mărţişor începând cu 1 martie în semn de cinstire a primăverii mult aşteptate, dar şi pentru valoarea de talisman a acestuia. Spre sfârşitul lunii martie, fetele care aveau pistrui pe faţă îndeplineau un rit arhaic, ele ieşeau prin grădini şi aruncau în sus mărţişoarele pe care le-au purtat timp de o lună, rostind o incantaţie către soare, un fel de rugă: „Sfinte soare, sfinte soare, /Dăruiescu-ţi mărţişoare, /În locul lor tu mă fereşte, /De pistrui, că mă-negreşte. /Ia-mi te rog negreţele /Şi dă-mi albeţele ,/Fă-mi faţa ca o floare, /Sfinte soare, sfinte soare”.
Şnurul împletit din două fire de care se agăţa şi o monedă (de obicei dintr-un metal preţios) era şi un fel de urare pentru cel căruia i se oferea, ca faţa să-i fie albă ca un crin sau rumenă ca un trandafir, iar banul agăţat simbolizând norocul, belşugul şi îndestularea în acel an. Femeile ce au purtat mărţişoare le agăţau prin arborii din livezi, pentru ca aceştia să rodească cât mai bine (era un rit de fertilitate).
Dar, cu timpul, tradiţia mărţişorului a căpătat alte sensuri, conform evoluţiei fireşti a societăţii. Mărţişorul nu se mai confecţionează şi nu mai este oferit ca înainte, în locul banului se prind fel de fel de figurine, care ar simboliza norocul, fericirea sau iubirea mărturisită sub acest ascunziş. Nu de puţine ori, sau chiar în totalitate, mărţişorul devine tot mai mult un accesoriu minimalizat comparativ cu cadourile ce sunt oferite cu această ocazie.
Obiceiul pur autohton al mărţişorului a început să penetreze şi în mediile spirituale ale altor etnii vecine românilor, cunoscând totuşi o arie de răspândire destul de limitată.

autor: Mihai Camilar

Comentează articolul

Ieri am strans bradul. Atat de trist mi se pare momentrul, parca toate au trecut ca un vis si nici n-ai apucat sa te bucuri deajuns de el. Daca ar fi sa socotim, anul ce a trecut a fost foarte darnic cu noi, am invatat sa papam altceva decat titi, am invatat sa mergem de-a busilea, am invatat sa mergem in picioare, am descoperit o multime de lucruri interesante care ne inconjoara, ne-au crescut dintii, am acceptat si apa in locul sucurilor … sunt multe cele ce s-au intamplat, acum privim inainte si ne gandim la ce va sa vie. Sper sa avem cu totii un an mai bun! Pentru fiecare dintre noi binele inseamna altceva asa ca sper ca fiecaruia sa i se dea ce isi doreste!
Pa, pa bradutule, o sa ne fie dor de tine!

Comentează articolul

Prin nameti, în fapt de seara,
A plecat catre oras
Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creste…
Cu urechile ciulite
Iepurasul se grabeste.

Uite-o casa colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Mosul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poarta bate:

– Buna seara, buna seara!
Iaca, vin cu sanioara
Si cu daruri proaspete.
Bucurosi de oaspete?

– Bucurosi, bucurosi,
Striga glasuri de copii.
Mosule, de unde vii?
– Iaca, vin din mosi-stramosi,
Încarcat cu jucarii!

… Noapte rece si albastra.
Ies copiii la fereastra,
Sa se uite cum coboara,
Prin troianul urias,
Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara…

de Otilia Cazimir

Comentează articolul

Desi e cunoscut de copiii din lumea intreaga pentru cadourile pe care le imparte in noaptea de Craciun, pentru sania lui trasa de reni, acest batranel rotofei, simpatic si jovial nu a existat dintotdeauna.

Peste an construieste cadouri in atelierul lui din Laponia, ajutat de spiridusi, iar in  noaptea magica inhama la sanie renii si porneste cu sacul plin de cadouri pe la casele copiilor. Se strecoara in case pe horn sau pe geam si lasa sub bradut daruri, dar totul este facut cu mare atentie pentru a nu fi vazut. Cu toate ca imaginea lui este cunoscuta de toata lumea, cu barba lui alba, costumul rosu si cureaua si cizmele din piele neagra, cine este el de fapt? Desi misterul este bine pastrat, vom incerca sa parcurgem versiunile care circula si care se spune ca ar avea legatura cu realitatea. Orice s-ar spune, Mos Craciun e magic, si totul e ca un vis frumos pe care nu doar cei mici il iubesc, il iubesc si cei mari care isi dau frau liber imaginatiei si care vor sa creada. Nici nu conteaza varsta cand e vorba de Mos Craciun, nu cred ca exista cineva care sa nu se bucure de darurile si emotiile pe care le naste in noi aceasta frumoasa sarbatoare cu tot ce inseamna ea in sine – Nastarea Domnului – si povestea care s-a creat  - Mos Craciun.

Se spune ca prin secolul IV, la Mira (Turcia) traia un episcop crestin care iubea copiii. Fiind bogat, el oferea copiilor daruri, iar celor mai putin ascultatori cate o nuielusa. Aceasta povestioara a circulat foarte mult, ajungand pana in Europa si odata cu emigratia povestea a ajuns pana peste ocean. Ce s-a intamplat cu povestea ajunsa in America o sa descoperiti intr-un articol pe care l-am gasit pe internet si care este indeajuns de complet si de bine scris ca sa nu incerc sa-l rescriu, doar de dragul de a nu scrie cine e autorul articolului.

Intr-un top haios, alcatuit de renumita revista Forbes, Mos Craciun a fost declarat cel mai bogat om de pe pamant, avand o avere estimata la 1 infinit de dolari! (mai mult…)

2 comentarii

Seara de Mos Ajun este o sarbatoare patronata de unul dintre cei trei mosi ai sfarsitului de an: Mos Nicolae, Mos Ajun si Mos Craciun. Mosul din aceasta seara este stapanul timpului, ipostazierea anului care pleaca, dar, in acelasi timp, si detinatorul puterii anului care vine. Crestinismul suprapus peste vechile credinte ale romanilor a schimbat mult sensul initial al sarbatorilor, Mos Craciun devenind categoric un praznic religios. Descoperim in sarbatoarea lui Mos Ajun practici stravechi ale semanatului, identificate in darurile specifice mediului agricol, oferite cu acest prilej colindatorilor. Totodata, in aceasta sarbatoare intalnim si note caracteristice sfarsitului de an: deschiderea cerurilor, oracolele, acte magice vizand obtinerea sporului, norocului, a puterii de munca pentru anul viitor, practici apotropaice, pentru alungarea raului, evitarea nenorocirilor sau bolilor etc. In memoria ancestrala a poporului nostru, Ajunul si Craciunul au fost personaje, mosi, probabil sacerdoti ai cultului local, batrani, cu barbile albe, de cand lumea si pamantul. Mos Ajun si Mos Craciun seamana ca doi frati gemeni, buni si darnici, care cutreiera lumea de la un capat la altul raspandind veselia prin darurile bogate pe care le ofera: nuci, pere, covrigi, biscuiti, bomboane etc. In crestinism, Mos Ajun are o poveste speciala. Conform acesteia, Maica Domnului, cuprinsa de durerile facerii, cere adapost lui Mos Ajun. Acesta, motivand ca este om sarac, o refuza, indrumand-o spre fratele sau mai mare si mai bogat, Mos Craciun, stapanul satului unde au gazduit Iosif si Maria. Craciun a primit-o trimitandu-si chiar nevasta s-o moseasca. Dupa nastere, el L-a asezat pe Iisus sub un mar si culegand fructe le azvarlea de bucurie la toti copiii care treceau pe acolo. Mos Ajun a murit curand dupa aceasta, fratele lui, Craciun, ingropandu-l sub pomul unde fusese pus initial Iisus. In multe locuri din tara, in aceasta zi sunt taiati porcii. La taiere nu trebuie sa stea de fata nimeni din cei ai casei care sunt milosi din fire, caci se crede ca porcul moare cu greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va fi buna. Cand se injunghie porcul, cel care-l taie, precum si cei din jurul lui isi fac cruce cu sange, ca sa fie sanatosi si rosii peste an. In noaptea Ajunului nu ii este nimanui ingaduit sa doarma prin fan sau pe paie in grajdul vitelor, caci in acea noapte boii vorbesc intre ei despre Hristos pe care L-au incalzit cu suflarea lor. Odata cu boii, se crede ca vorbesc si celelalte vite, destainuind intre ele si locurile unde se afla comorile ascunse in pamant, care ard in aceasta noapte. Nu-i bine sa asculti, caci te pandesc multe primejdii. Inspre Craciun, cerurile se deschid, dar aceasta minune nu poate fi vazuta decat de cei buni la Dumnezeu. Atunci se aud glasuri ingeresti din cer. In acel moment, se aude o toaca de sus, iar cocosii incep sa cante. Se mai crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin.

sursa: http://www.gardianul.ro/

Comentează articolul