Suntem mame pentru ca dam nastere unui prunc, suntem mame pentru ca ne dedicam viata unui suflet, suntem mame pentru ca muncim si ne luptam pentru puiul nostru, suntem mame pentru ca pur si simplu asa simtim, ce ne defineste ca mame, ce ne face de fapt mame?

Nu putine au fost datile cand, discutand cu diverse mamici, aveau nelinisti in ceea ce priveste legatura lor cu puiul, daca sunt deajuns de bune, de grijulii, de atente, de indemanatice mai ales daca vorbim de un nou-nascut, daca si daca si daca… Sunt atatea nelinisti care nu dau pace multor fiinte ce sunt mame si nu ma refer la cele ce dau nastere. Mama nu esti doar pentru ca dai nastere si povestea asta am auzit-o candva cand eram inca foarte mica si pe care am inteles-o mai tarziu. Ce inseamna sa fii mama? Pai nimic mai simplu … sa iubesti si sa inlocuiesti propria persoana prin persoana aceea micuta si miraculoasa care iti zambeste ori de cate ori tu doar o privesti in ochii ei imensi si plini de intrebari.

Traim intr-o lume in care alergam contra cronometru, uitand parca sa ne oprim si sa privim in jur. Acasa ne asteapta copii pentru care avem senzatia ca alergam. De fapt fugim de ei ori de cate ori ne indreptam in directia opusa celei in care se gasesc ei. Alergam sa facem bani. Bani care sa cumpere ce? Bani care sa hranesca copilul care sa-l imbrace, care sa-l educe, care sa-i faca viata mai simpla, vor spune cei ce se vor simti loviti in amorul propriu. Oare putem cumpara cu bani lipsa noastra din viata copiului, oare putem cumpara cu bani momentele lui de singuratate interioara, oare putem cumpara cu bani fericirea lui? Credeti ca jucariile, oricat de scumpe, de sofisticate, de unice, vor putea vreodata sa inlocuiasca simpla strangere in brate pe care o poate oferi o mama, simplul joc de-a “cucu-bau”, stropul de dragoste pe care il putem picura doar cu o privire? Din punctul meu de vedere, nimic (!!!) nu poate suplini nevoia sufleteasca a copilului de a trai cat mai mult timp alaturi de cea care i-a dat viata si pe care o striga cu atata gingasie “maaama!!!”.

M-am apucat sa scriu acest articol dupa o intamplare petrecuta azi la care am asiatat fara sa vreau. Eram in parc cu pustoaica mea si pe langa noi mai era o fetita cu bona care se juca. Carau dupa ele un carut care era ponosit cu tot felul de jucarioare pe care le carau pentru a face sederea in parc mai placuta si mai atractiva. Copilul lua care o jucarie o intorcea pe toate partile, apoi o arunca si cerea alta… si tot asa pana au epuizat tot stocul de jucarii carate. Apoi fetita s-a asezat pe borduta si si-a intrebat bona cat mai stau acolo. Probabil si ea satula de stat in casa imbia fetita sa se joace, sa se bucure de spatiul verde sa se joace cu ceilalti copii. Vorbesc de o fetita in jur de 2 ani si putin, dupa parerea mea nu avea mai mult. A incercat sa isi mai ia odata la mana jucarelele, dupa care plictisita, iar a intrebat cat mai stau ca ea vrea acasa. Puteai crede ca e doar un copil plictisit, poate chiar obosit, vremea era destul de mohorata, nici nu ploua nici soare nu era, aerul era greu si innabusitor. Dintr-o data fetita s-a dus la carut si a inceput sa-l impinga cu putere catre iesirea din parc. Bona aduna in urma ei jucariile si o striga sa se opreasca. Copila destul de ascultatoare s-a oprit si cand cele doua s-au intalnit micuta i-a spus destul de afectata…”trebuie sa ne grabim ca ajunge mama acasa si o astept de azi dimineata”.

In prima perioada dupa ce am nascut eram innebunita ca nu voi face fata asa cum trebuie cerintelor de mama si framantarile astea ma nelinisteau. Incepusem sa citesc tot ce imi pica in mana si avea legatura cu educarea si cresterea copiilor, cu psihologia copiilor, tot aveam senzatia ca nu inteleg nimic din ce citesc si ca toate acele lucruri le voi uita, eram ca in fata unui examen pentru care ma cazneam sa invat dar nicicum acele cunostinte nu se lipeau de mine. Apoi am gasit intr-o carte formula magica “FA CEEA CE SIMTI SI SIGUR NU VEI DA GRES IN EDUCAREA COPILULUI TAU!”. Parca dintr-o data disparusera temerile, gasisem parca esenta lucrurilor si eu care atat ma framantasem…parea prea simplu ca sa fie real. Singurul lucru pe care l-as adauga si pe care deasemeni l-am citit era ca orice copil nu trebuie sa stea departe de mama lui si sa fie dat la gradinita pana la 3 ani, varsta la care orice copil poate sa accepte acea fisura care se creeaza in cercul lumii lui din care faceau parte pana la acel moment doar parintii si cei dragi lor.

Nu sunt expert psiholog, nu sunt expert in nimic pe lumea asta, sunt si eu un spectator al acestei lumi si imi permit sa comentez prin filtrul mintii mele, lucrurile ce ma inconjoara.

Dupa mine a fi mama inseamna sa fii prezenta si sa faci ceea ce simti. Sa ii cumperi multe jucarii daca asta simti, dar sa-l iubesti nespus, sa ii oferi din timpul tau atat cat poti, dar sa-l iubesti nespus, sa-i oferi tot ceea ce poftesti, dar sa-l iubesti nespus si iubindu-l sa-i arati asta mereu si mereu si mereu, neconditionat(!). Nu cred in povesti care spun ca exista reguli batute in cuie, exista doar sufletul vostru si sufletul copilasului vostru intre care se petrece un schimb permanent de emotii, de dragoste, de mister, de sensuri pe care doar inimile vostre le pot intelege. A fi mama nu e nimic complicat si sufletul va va spune clipa de clipa ceea ce aveti de facut fara teama si fara ganduri de esec. Nu o sa esuati niciodata in aceasta frumoasa poveste de dragoste atata vreme cat ramaneti conectati in fiecare moment al vietii vostre, pentru ca un copil ramane copil pentru toata viata doar in inima mamei lui. Ce poate fi mai frumos?

“Ce opera de arta
poate fi mai desavarsita decat dragostea?
Ce om n-a incercat sa faca din ea opera vietii lui?” spunea Mihu Dragomir

Un comentariu

Nu vreau ca acest articol sa fie unul plin de termeni si definitii medicale. Nu vreau ca acest articol sa fie doar un alt articol care iti explica pe puncte ce si cum se intampla in timpul unei cezariene. Mi-as dori ca acest articol sa puna macar intrebari viitoarelor mamici care sunt inca in posibilitatea de a alege intre doua solutii, si sa stie ca totul e la indemana lor.

Nedumerire …

Nu am inteles niciodata de ce mamicile aleg sa nasca prin cezariana. Din pacate va scriu din postura mamicii care a nascut prin cezariana si asta doar pentru ca pozitia copilului o cerea (prezentatie pelviana), nu a fost o alegere pe care am facut-o din comoditate. Am nascut cu anestezie epidurala asa ca nu am ratat momentul atat de asteptat timp de 9 luni. Daca as avea puteri magice as convinge fiecare mamica sa nasca pe cale naturala si asta pentru ca operatia, oricat de comod ar fi sa nastem asa, isi lasa amprente, atat vizibile cat si invizibile. Orice medic chirurg va recomanda intotdeauna pacientilor lui ca operatia sa fie ultima varianta, dar in Romania aceast sfat nu este dat niciunei mamici. Nu va vorbesc din pozitia medicului sau al specialistului, tocmai de aceea am ales sa va scriu despre acest subiect.

Oricat de comod v-ar fi si oricate articole veti citi pe internet sau in reviste, operatia de cezariana nu este cu singuranta cea mai buna alegere pe care o puteti face. Acele mamici care au ales-o va vor sfatui mereu sa o faceti, pentru ca este greu sa recunoastem ca alegerile pe care le facem sunt uneori gresite. Sunt minciuni sfruntate ca s-au simtit excelent si ca operatia e doar o dungulita pe burtica lor,  iar e greu sa recunoastem greselile. Niciodata, nimeni nu poate sustine argumentat ca aceasta operatie este fara urme si urmari, ca acest mod de a aduce pe lume “minunile lui Dumnezeu”  este o cale buna. Doar daca sanatatea nu va permite apelati la aceasta cale, sau daca medicul va sfatuieste ca este cel mai bine pentru copil, dar daca sunteti sanatoase si totul este in favoarea nasterii normale uitati de sfaturile “prietenelor” care va spun … “draga, te anesteziaza, adormi si cand te trezesti ai copilul in brate”… Lucrurile nu vor fi chiar asa. Va veti trezi, dar posibilitatile de a va misca sunt limitate, nu va ve-ti putea bucura in totalitate de magicul moment pentru ca sunt dureri care nu sunt tocmai neglijabile, sunteti ametite si neputincioase.

Repet, va scriu toate aceste lucruri din tabara celor care au suferit aceasta operatie. In salon cu mine mai erau doua mamici care au nascut pe cale naturala si care se miscau ca niste caprioare si se jucau cu minunile lor, parca nici nu ziceai ca au nascut. Este asa mare pacat sa nu traim intens acest moment doar pentru ca am fost comode….Parca uitam sa ne bucuram cu adevarat de momentele importante din viata noastra, doar pentru ca alegem caile care par la prima mana cele mai simple. Sa aducem pe lume un copil nu este simplu si nu trebuie sa uitam asta, dar totul face parte din spectacolul acestui moment unic! Doar in Romania in spitalele de stat se practica la scara mare cezariana, pentru ca toti trebuie sa aiba de castigat (vezi spagi la doctor, anestezist, asistente…), in toate tarile civilizate, cezariana este o indicatie medicala, nu un moft, nu o alegere, nu la indemana pacientei. Si este mai bine sa fie asa, pentru ca femeile nu inteleg cat de complexa si solicitanta este pentru ele si copil aceasta interventie. Nu inteleg ca isi taie burta, ca isi taie uterul, ca uneori pot ramane cu urmari.

Povestea mea

Am trait momente grele dupa operatia de cezariana. Toata sarcina am visat la ziua cand voi naste. Imi desenam in minte tot felul de scenarii care mai de care mai fanteziste si mai emotionante. Nici nu concepeam sa vorbesc sau sa citesc despre cezariana, eram convinsa ca voi naste pe cale naturala, ca totul ca fi un alt episod plin de sensibilitate din perioada aceea, atat de incarcata de tensiuni pozitive. Sarcina a decurs fara probleme majore, diverse panici specifice fiecarei viitoare mamici aflate la prima “poveste de dragoste”. Prin luna a 7-a am fost la ecograf. Totul era in regula, nimeni nu mi-a tras vreun semnal de alarma doar ca m-au atentionat ca pozitia copilului este pelviana, dar ca mai este timp sa se aseze in pozitie occipitala. M-au atentionat ca pozitia va influenta si modalitatea de nastere, iar in cazul unei pozitii pelviene este obligatorie cezariana. (Nu locuiesc in Romania, nu are importanta locul, ideea e ca nasterea naturala se practica la scara larga!!!) Mi-am zis ca mai am vreme pana nasc si oricand lucrurile se pot schimba, dar n-a fost asa. Chiar si in ziua cand am fost programata pentru cezariana mi-au facut ecografii sa verifice daca nu cumva lucrurile s-au schimbat si ramanem pe drumul firesc…nasterea naturala. Am fost pusa sa semnez ca accept cezariana, ca accept tipul de anestezie pe care il aleg, ca sunt de acord cu toate cele ce urmau si plangea inima in mine ca toate visele mele se destramau unul cate unul, toate clipele frumoase pe care credeam ca le voi trai vor ramane simple fantezii. Traiam un sentiment foarte ciudat, deja tot farmecul nasterii se spulbera. Procedurile specifice se desfasurau si ma simteam cumva fortata sa fac toate acele lucruri. Am nascut, am vazut minunea dar habar nu aveam ce urma. Eram anesteziata de la mijloc in jos, era ca si cum imi lipsea din corp acea parte. S-a terminat interventia, am fost dusa intr-o sala de reanimare, eram singura in acea incapere si ma intrebam ce caut acolo cand eu trebuie sa fiu alaturi de copilul meu, deja el era in afara mea si simteam ca nu il mai pot proteja, ca nu mai sunt cu el. Trebuia sa astept… sa astept ce?! Trebuia sa astept sa imi treaca anestezia, trebuia sa astept sa vina asistentele sa ma curete de “una si alta”, sa ma pregateasca ca sa ma duca in salon. Primeam telefoane si nici nu stiam cum sa spun ca este, vazusem copilul cateva clipe dupa care il luasera si habar nu aveam cand urma sa mi-l readuca. Eu asteptam, pierdeam vremea, in loc sa ma bucur de “faramita mea de Rai”(cum o mai alint eu ). Si asa am asteptam pret de cateva ore, timp in care m-au supus la niste dureri groaznice, ma apasa o asistenta pe burta de muream de durere ca sa imi scoata sangele din mine, era un soi de masaj specific care imi provoca niste dureri groaznice. Apoi mi-au pus perfuzie care imi provoca contractii (ca un travaliu indus) care sa ma ajute tot la eliminarea sangelui care ramane in urma unei operatii de acest gen. Am ajuns si in salon unde o mamica care nascuse cu doua zile in urma (pe cale naturala) mosmondea ceva intr-o valiza si isi astepta puiul sa il hraneasca. Nici nu ziceai ca sunt la maternitate, ziceai ca sunt intr-un loc unde fiecare om are ceva de facut in afara de mine care trebuia sa stau intinsa si sa intreb disperata cand imi aduce copila si sa mi se raspunda la fel… ai rabdare ca trebuie sa iti mai revii. Pai ce cautam eu acolo daca nu eram cu puiul meu?

A doua zi am gasit o surata de suferinta care imi povestea ca e la a doua cezariana si imi povestea cum dupa prima o luna a zacut in pat. M-am ingrozit vazand cum mergeam tinandu-ma de pereti cu aceeasi perfuzie in vena, cu mana sub burta ca aveam senzatia ca ma trage cineva in jos. De unde venisem sa ma bucur, eu traim sentimentele unui bolnav. Nu puteam sa schimb copilul, nu puteam sa il hranesc usor pentru ca nu gaseam nicicum o pozitie fireasca a corpului ca sa il asez la san, cand ramaneam singura cu ea ma simteam neputincioasa si parca ceream mila.

Epilog

Ma intreb acum  daca merita sa va supuneti corpurile la asemenea cazna doar din comoditate, ca dupa acel somn scurt urmeaza zile si saptamani de suferinta. Pe cand travaliul si nasterea nu sunt un capat de tara si dureaza indiscutabil mai putin decat durerile de dupa operatie. Nu ascultati povesti de genul ca merg acasa dupa operatie si sunt ca niste gazelute intre o treaba si alta, nu asculati povesti care va prezinta aceasta poveste a cezarienei in niste termeni care va induc un sentiment de relaxare. Orice operatie, oricat de banala, nu e ceva simplu!!!

As da orice din lumea asta sa pot convinge mamicile sa nu isi faca rau voluntar si sa inteleaga ca daca Dumnezeu ne-a lasat pe lumea asta sa nastem natural, cu siguranta a stiut EL ce face cu noi ca altfel n-am fi ajuns sa supravietuim atatia mii si mii de ani.

Nu am vrut sa spun care sunt consecintele unei astfel de operatii si nici care sunt riscurile pentru ca e internetul plin de ele, plus ca mi-am propus sa nu fie o lectie de medicina. Nici nu va inchipuiti cum arata pozele pe care le puteti gasi pe internet, poze care arata operatii de cezariana, nu planse pe care le gasim in carti si care sunt niste desene mai mult sau mai putin explicite. Am vazut pozele unor operatii de m-am ingrozit, chiar acum cautand sa exemplific cumva ceea ce scriu, dar am renuntat.

Sper din suflet, daca pe acest blog intra si viitoare mamici sa se mai gandeasca odata inainte sa faca alegerea si sa aiba incredere in ele si in Dumnezeu ca lucrurile nu sunt asa ingrozitoare cum vedem in filme, nu toate zbiara si isi lasa sufletul pe masa de nasteri, nu pentru toate travaliul este un cosmar. Si mai ganditi-va ca orice lucru bun are un pret, dar pretul pe care l-ati putea plati si anume sa treceti prin travaliu nu este scump si e de scurta durata pe langa operatie care o viata va ramane acolo, semn al comodotatii, al lipsei de informare, al fricii de durere.

Mamici, nu fiti mofturoase, nu fiti fricoase, cezariana nu este o operatie necesara, este o indicatie medicala si ma gandesc ca nu toate sunteti bolnave sau aveti cazuri speciale. Bucurati-va ca nu sunteti in situatii de acest gen si alegeti tot ce e mai bine pentru voi si puiul vostru. Ramane sa cititi si sa intelegeti ceea ce urmaeza sa vi se intample, dar mai ales sa acceptati! Iar daca sunteti si firi mai romantice si pretuiti fiecare clipa a vietii, eu cred ca pierdeti un moment unic si de nepovestit, momentul marii intalniri, moment care nu poate fi inlocuit cu cel al aducerii in salon, acel moment e doar clipa unica cand durerile dispar ca prin miracol si printre lacrimi de durere, apare un zambet oricat de firav, semn al implinirii supreme, al declansarii unei iubiri nemarginite.

9 comentarii

Sarbatoarea Intrarii lui Iisus in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Aceasta sarbatoare mai era denumita si Duminica Gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri. Sarbatoarea Floriilor este una dintre cele mai importante sarbatori ale Bisericii Ortodoxe si deschide saptamana pregatirilor pentru sarbatorile pascale.
In vechiul imperiu roman, sarbatoarea Floriilor era o zi dedicata zeitei Flora. Ramurile verzi de salcie, folosite in ritualurile de la biserica, reprezinta simbolul castitatii si al renasterii naturii si vegetatiei si este un subtitut al zeitei Flora. Ramurile de salcie mai simbolizeaza si ramurile cu care a fost intampinat Christos la intrarea in Ierusalim.

Pregatiri pentru Florii

Sarbatoarea Floriilor este o sarbatoare iubita si asteptata de toata lumea. Traditia spune ca in ajunul acestei sarbatori, in Sambata Floriilor fetele efectuau un ritual complex, dedicat zeitatii vegetatiei, Lazar sau Lazarica. Acest obicei se practica in mod special in Muntenia si Dobrogea. Acest ritual era asemanator colindelor si era practicat doar de catre femei. Astfel, una dintre fetele participante la acest ritual, denumita Lazarita, se imbraca in mireasa si impreuna cu celelalte fete colindau la ferestrele caselor care le primeau. Fetele mergeau in cerc si povesteau pe o melodie simpla, drama lui Lazar.
Obiceiuri de Florii

Ca orice sarbatoare, si de Florii exista numeroase traditii pe care crestinii le urmeaza cu sfintenie pentru ca astfel reinvierea naturii aduce sanatate, noroc si bogatie. Unul dintre simbolurile sarbatorilor de Florii o reprezinta salcia si ramurile de salcie. Astfel, cu o zi inainte de aceasta sarbatoare se strang ramuri de salcie inmugurita care se duc apoi la biserica pentru a fi sfintite. Dupa sfintire, ramurile sunt luate acasa si sunt folosite pentru a impodobi casa, icoanele, usile si ferestrele.

Ramurile de salcie sunt pastrate astfel timp de un an si sunt folosite pentru tamaduirea diferitelor boli. Se mai spune ca cel care se impartaseste in ziua de Florii i se va implini orice dorinta isi va pune cand se va apropia de preot. In ziua de Florii se aerisesc hainele si zestrea. Fetele de maritat obisnuiesc ca in aceasta zi sa puna sub un par altoit o oglinda si o camasa curata. Dupa rasaritul saorelui sunt folosite in farmecele de dragoste si sanatate.
De Florii, nimeni nu are voie sa se spele pe cap, decat cu apa sfintita, altfel va albi precum florile copacilor. Salcia sfintita de la biserica mai este folosita si pentru vite si la impodobirea livezilor si viilor, pentru a da roade bogate. Mugurii din salciile de la Florii se pun pe foc pentru a imprastia norii si a protega casa si familia. De Florii are loc si “nunta urzicilor” pentru ca in aceasta zi urzicile infloresc si numai sunt bune de mancat. Tot de Florii, femeile gatesc bucate alese si placinte pe care le dau de pomana saracilor.

In ziua de Florii este dezlegare la peste, astfel toata lumea poate consuma peste si bea un pahar de vin. Pestele consumat in aceasta zi are puteri tamaduitore si este indicat persoanelor cu diverse afectiuni. Tot in aceasta zi se termina perioada Martisorului, iar fetele care si-au legat la incheietura snurul alb-rosu il pot dezlega si lega intre crengile unui copac inflorit. In popor se mai spune ca asa cum este vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti.

sursa:acasa.ro

Un comentariu

Încă din timpuri preistorice încep să apară şi să se perpetueze fel de fel de credinţe, datini şi superstiţii legate de cultul soarelui. Luna martie (Mărţişor în calendarul popular) se încadrează unui început de ciclu specific cultului soarelui, întregul său interval fiind sub semnul magic al mărţişorului – simbol solar -, un fel de dominantă mitică proprie spiritualităţii carpatice, a unei viziuni proprii asupra astrului dătător de căldură şi lumină atât de necesare. Mărţişorul, ca simbol soleiform, marchează trecerea de la iarnă la primăvară, ilustrând în chip mitologic o eliberare a naturii din tainicele refugii, înfruntarea dintre cele două anotimpuri, redate prin cele două culori: albul – iarna friguroasă şi roşul, anotimpul mai cald – primăvara. Acest talisman fiind închinat în vremuri ancestrale soarelui, care după 1 martie începe să încălzească tot mai tare, marca şi un scenariu ce se repeta an de an prin dezgheţarea pământului, când plugurile începeau să răstoarne brazdele, iar seva urca triumfător în tulpinile şi ramurile copacilor.

Ca substitut solar, mărţişorul simbolizează, prin cromatica bicoloră (alb-roşu), anumite contraste: iarnă-primăvară, frig-căldură, întuneric-lumină, moarte-viaţă, sterilitate-fecunditate, sărăcie-fertilitate etc., învingătoare ieşind, crescător, părţile patronate de soare (primăvara, căldura, lumina, fecunditatea şi fertilitatea). Dar tot ca un simbol solar, mărţişorul, prin cele două fire împletite într-un şnur, mai simbolizează şi cele 365 de zile ale unui an, zile luminate de soare, indiferent de anotimp.
În societatea tradiţională, fetele şi uneori femeile tinere purtau mărţişor începând cu 1 martie în semn de cinstire a primăverii mult aşteptate, dar şi pentru valoarea de talisman a acestuia. Spre sfârşitul lunii martie, fetele care aveau pistrui pe faţă îndeplineau un rit arhaic, ele ieşeau prin grădini şi aruncau în sus mărţişoarele pe care le-au purtat timp de o lună, rostind o incantaţie către soare, un fel de rugă: „Sfinte soare, sfinte soare, /Dăruiescu-ţi mărţişoare, /În locul lor tu mă fereşte, /De pistrui, că mă-negreşte. /Ia-mi te rog negreţele /Şi dă-mi albeţele ,/Fă-mi faţa ca o floare, /Sfinte soare, sfinte soare”.
Şnurul împletit din două fire de care se agăţa şi o monedă (de obicei dintr-un metal preţios) era şi un fel de urare pentru cel căruia i se oferea, ca faţa să-i fie albă ca un crin sau rumenă ca un trandafir, iar banul agăţat simbolizând norocul, belşugul şi îndestularea în acel an. Femeile ce au purtat mărţişoare le agăţau prin arborii din livezi, pentru ca aceştia să rodească cât mai bine (era un rit de fertilitate).
Dar, cu timpul, tradiţia mărţişorului a căpătat alte sensuri, conform evoluţiei fireşti a societăţii. Mărţişorul nu se mai confecţionează şi nu mai este oferit ca înainte, în locul banului se prind fel de fel de figurine, care ar simboliza norocul, fericirea sau iubirea mărturisită sub acest ascunziş. Nu de puţine ori, sau chiar în totalitate, mărţişorul devine tot mai mult un accesoriu minimalizat comparativ cu cadourile ce sunt oferite cu această ocazie.
Obiceiul pur autohton al mărţişorului a început să penetreze şi în mediile spirituale ale altor etnii vecine românilor, cunoscând totuşi o arie de răspândire destul de limitată.

autor: Mihai Camilar

Comentează articolul

Ieri am strans bradul. Atat de trist mi se pare momentrul, parca toate au trecut ca un vis si nici n-ai apucat sa te bucuri deajuns de el. Daca ar fi sa socotim, anul ce a trecut a fost foarte darnic cu noi, am invatat sa papam altceva decat titi, am invatat sa mergem de-a busilea, am invatat sa mergem in picioare, am descoperit o multime de lucruri interesante care ne inconjoara, ne-au crescut dintii, am acceptat si apa in locul sucurilor … sunt multe cele ce s-au intamplat, acum privim inainte si ne gandim la ce va sa vie. Sper sa avem cu totii un an mai bun! Pentru fiecare dintre noi binele inseamna altceva asa ca sper ca fiecaruia sa i se dea ce isi doreste!
Pa, pa bradutule, o sa ne fie dor de tine!

Comentează articolul

Prin nameti, în fapt de seara,
A plecat catre oras
Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creste…
Cu urechile ciulite
Iepurasul se grabeste.

Uite-o casa colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Mosul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poarta bate:

– Buna seara, buna seara!
Iaca, vin cu sanioara
Si cu daruri proaspete.
Bucurosi de oaspete?

– Bucurosi, bucurosi,
Striga glasuri de copii.
Mosule, de unde vii?
– Iaca, vin din mosi-stramosi,
Încarcat cu jucarii!

… Noapte rece si albastra.
Ies copiii la fereastra,
Sa se uite cum coboara,
Prin troianul urias,
Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara…

de Otilia Cazimir

Comentează articolul

Desi e cunoscut de copiii din lumea intreaga pentru cadourile pe care le imparte in noaptea de Craciun, pentru sania lui trasa de reni, acest batranel rotofei, simpatic si jovial nu a existat dintotdeauna.

Peste an construieste cadouri in atelierul lui din Laponia, ajutat de spiridusi, iar in  noaptea magica inhama la sanie renii si porneste cu sacul plin de cadouri pe la casele copiilor. Se strecoara in case pe horn sau pe geam si lasa sub bradut daruri, dar totul este facut cu mare atentie pentru a nu fi vazut. Cu toate ca imaginea lui este cunoscuta de toata lumea, cu barba lui alba, costumul rosu si cureaua si cizmele din piele neagra, cine este el de fapt? Desi misterul este bine pastrat, vom incerca sa parcurgem versiunile care circula si care se spune ca ar avea legatura cu realitatea. Orice s-ar spune, Mos Craciun e magic, si totul e ca un vis frumos pe care nu doar cei mici il iubesc, il iubesc si cei mari care isi dau frau liber imaginatiei si care vor sa creada. Nici nu conteaza varsta cand e vorba de Mos Craciun, nu cred ca exista cineva care sa nu se bucure de darurile si emotiile pe care le naste in noi aceasta frumoasa sarbatoare cu tot ce inseamna ea in sine – Nastarea Domnului – si povestea care s-a creat  - Mos Craciun.

Se spune ca prin secolul IV, la Mira (Turcia) traia un episcop crestin care iubea copiii. Fiind bogat, el oferea copiilor daruri, iar celor mai putin ascultatori cate o nuielusa. Aceasta povestioara a circulat foarte mult, ajungand pana in Europa si odata cu emigratia povestea a ajuns pana peste ocean. Ce s-a intamplat cu povestea ajunsa in America o sa descoperiti intr-un articol pe care l-am gasit pe internet si care este indeajuns de complet si de bine scris ca sa nu incerc sa-l rescriu, doar de dragul de a nu scrie cine e autorul articolului.

Intr-un top haios, alcatuit de renumita revista Forbes, Mos Craciun a fost declarat cel mai bogat om de pe pamant, avand o avere estimata la 1 infinit de dolari!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cel mai cunoscut personaj legat de sărbătorile de iarnă este, fără îndoială, Moş Crăciun. El a apărut în secolul al XIX‑lea, în forma în care îl cunoaştem cu toţii.



Legenda spune ca, fara acordul sotului, Craciuneasa o primeste in gazda pe Fecioara Maria, oferindu-i adapost in grajd. Afland acest lucru, Craciun se infurie si ii taie mainile, insa Maica Domnului i le lipeste la loc. Minunea il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat nevatamata de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug din trunchiuri de brad in curtea lui si joaca o hora cu toate slugile lui. Dupa joc, Craciun imparte sfintei familii daruri pastoresti: lapte, cas, urda, smantana. De aici transfigurarea lui Mos Craciun intr-un sfant, care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evanghelica, le aduceau regii-magi in staul noului Mesia. Cantecele de bucurie adresate de slugile lui Craciun s-au transformat in colinde,colindele de Craciun. (lovesite.ro)

În 1860, cotidianul american Harper’s Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într‑un costum roşu, ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, emigrantul german Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun şi va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. Nast este şi cel care a stabilit în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. Această idee a fost preluată anul următor de scriitorul George P. Webster.

În Italia, într‑o emisiune televizată pentru copii, s‑a demonstrat în mod ştiinţific – pe baza datelor fizice de viteză şi calcul al timpului necesar pentru împărţirea darurilor – inexistenţa lui Babbo Natale (Moş Crăciun), ceea ce a provocat dezamăgirea copiilor şi indignarea părinţilor.

Marele secret al adresei lui Moş Crăciun a fost divulgat în 1927, la un post de radio finlandez, de către Markus Rautio (Uncle Markus), gazda emisiunii Ora Copiilor. El a declarat că Moş Crăciun locuieşte în Munţii Korvatunturi (în traducere Muntele Ureche), care se află în ţinutul Savukoski, la graniţa Finlandei cu Rusia.

Personaje cheie – spiriduşii şi renii lui Moş Crăciun sînt personaje importante în legendele legate de Crăciun. Spiriduşii sînt în număr de şase şi fiecare are misiunea sa.

Shinny Upatree este cel mai vechi prieten al lui Moş Crăciun şi cofondator al satului secret din Laponia, de a cărui pază se ocupă Pepper Minstix. Alabaster Snowball este administratorul Listei celor Cuminţi şi Neastîmpăraţi, iar Sugarplum Mary este ajutorul soţiei lui Moş Crăciun. Se spune că Moş Crăciun îşi petrece anul în Laponia împreună cu ucenicii săi, iar cînd se apropie Crăciunul îşi ia cadourile pentru cei care au fost cuminţi în timpul anului şi porneşte cu sania sa magică prin toata lumea.

Wunorse Openslae a făcut sania lui Moş Crăciun şi o întreţine pentru performanţe uimitoare. Sania Moşului este trasă de 9 reni năzdrăvani, care pot zbura: Rudolf, Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder şi Prancer. Ei au fost botezaţi de poetul şi profesorul american de teologie Clement Clark Moore. Se spune că renii ating viteze mai mari decît luminile… pomului de Crăciun.

Cel mai cunoscut dintre renii lui Moş Crăciun este Rudolph. El îi conduce pe ceilalţi reni, ale căror nume sînt Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen.

În SUA există 34 de locuri ce poartă numele renilor. Dintre acestea, 27 sînt în Alaska.

În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă alură printr‑o campanie publicitară, desfăşurată de compania Coca‑Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i‑a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca‑Cola va difuza astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa scrisă. Chiar şi în ziua de astăzi, Coca‑Cola foloseşte aceeaşi imagine a lui Moş Crăciun în spoturile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Moş Crăciun este un bătrîn bun şi blînd, cu barba albă, care aduce daruri copiilor cuminţi. Figura sa a fost inspirată de aceea a lui Moş Nicolae şi chiar numele său american, Santa Claus, este pronunţia engleză a numelui danez al Sfîntului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii îl numesc Pere Noel.

În Romînia, în timpul regimului comunist, Moş Crăciun a devenit Moş Gerilă.

Moşul este Santa Oji‑San pentru japonezi, Svaty Mikalas pentru polonezi, Sinterklaas pentru olandezi, Sheng Dan Lao Ren pentru chinezi, Joulupukki pentru finlandezi. Indiferent de numele pe care Moş Crăciun îl poartă la diferitele popoare, cartierul său general se află în dreptul Paralelei 66, în oraşul lapon Rovaniemi, din Finlanda (Joulupukki, în limba finlandeză).

——————————————

Mos Nicolae – Mos Craciunul romanesc

Mos Craciun asa cum este el cunoscut azi, cu renii si vesmintul rosu si barba alba a fost inventat la inceputul secolului XX de o companie de publicitate
americana care facea reclama pentru celebra Coca cola. Adevaratul Mos Craciun, cel din traditia Bisericii este insa Sfantul Nicolae. Copiilor din
Romania li se poate intampla ca Mos Nicolae sa aduca si cate o varguta (pentru cei obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost investit de religia ortodoxa Sfantul Nicolae ii da dreptul sa intervina in acest fel in educatia copiilor. Povestea lui Mos Craciun incepe cu un batran numit Sfantul Nicolae, episcopul din
Myra. Se spune ca el poseda puteri magice si a murit in 340 a.H. si a fost ingropat in Myra.Tarziu, in secolul XI, soldatii religiosi din Italia au luat ramasitele sfantului cu ei inapoi in Italia. Ei au construit o biserica in memoria lui, in Ari, un oras port din sudul Italiei. Curand, pelerinii crestini din toata lumea au venit sa viziteze Biserica Sfantului Nicolae. Ei au preluat legenda lui Mos Nicolae in locurile lor natale. Legenda s-a raspandit in toata lumea si a luat caracteristicile fiecarei tari. In Europa in secolul al XII-lea ziua Sfantului Nicolae a devenit ziua darurilor si a activitatilor caritabile.
Germania, Franta si Olanda celebreaza ziua de 6 decembrie ca o sarbatoare religioasa si ofera cadouri copiilor si saracilor, si ajuta fetele sarace sa se marite oferindu-le o zestre. Cand colonistele olandeze au calatorit in
America, au adus cu ele un episcop care purta un costum rosu si mergea calare pe un cal alb. Imaginea
americana a episcopului va evolua treptat pana la cea a unui batran spiridus vesel. A fost descris ca un batran olandez vesel si bucalat din comedia Istoria New-York-ului a lui Washington Irving. Anul 1823 a continuat povestile cu Mos Nicolae cu publicarea poemului “O vizita a lui Mos Nicolae” al lui Clement Moore. Multe tari si-au pastrat propriile obiceiuri si traditii de Sfantul Nicolae. In unele culturi, Sfantul Nicolae calatoreste impreuna cu un insotitor care il ajuta. In Olanda, episcopul navigheza pe un vapor sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare care ii spune cum s-au purtat copiii olandezi in timpul anului. Cei cuminti sunt rasplatiti cu daruri iar cei obraznici sunt luati de asistentul sau, Black Peter. In
Germania, Sfantul Nicolae calatoreste tot cu un insotitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac in spate si o nuia in mana. Copiii obraznici sunt pedepsiti cu cateva lovituri de nuia. In Italia, La Befana este zana buna care se imbraca in negru si aduce daruri copiilor la 6 ianuarie. In multe tari latine: Spania,
Puerto Rico, Mexic si America de Sud, copiii ii asteapta pe cei trei regi sa le aduca daruri de Craciun. (crestinortodox.ro)
———————————
Note :

● Mos Craciun este versiunea mai noua a Sfantului Nicolae (in engleza: Santa Claus) care si-a facut aparitia in secolul XIX. El imparte cadouri tuturor copiilor in noaptea de Craciun (de 24 spre 25 decembrie).

● Primii crestini nu celebrau nasterea lui Iisus. Sarbatoarea nasterii era considerata in luna septembrie, o data cu Ros Hashana (sarbatoare din calendarul iudaic).

● Serbarea Nasterii Domnului s-a facut totusi din cele mai vechi timpuri ale crestinismului.

● Una din primele marturii o gasim pe la sfarsitul secolului III (in jurul anului 290), cand in timpul prigoanei lui Diocletian si Maximian crestinii, care se adunasera in numar foarte mare intr-o biserica din Nicomidia pentru a praznui ziua Nasterii Domnului au fost arsi de vii. Atacul asupra lor a fost urmat si de atacul asupra altor biserici si case crestine, fiind ucisi atunci cca. 20.000 crestini din Nicomidia.

● Desi sarbatorita in toata lumea crestina, la inceput existau diferente ale datei de praznuire. Astfel, cel putin din sec. III, Nasterea Domnului sau Craciunul se serba pe 25 decembrie, ca si astazi. Aceasta data traditionala a fost confirmata istoric de cercetarile facute in arhivele Romei de calugarul straroman Dionisiu cel Mic, care au aratat ca recensamantul lui Cezar Augustus, din Evanghelia dupa Luca s-a desfasurat in Palestina pe 25 decembrie.

● In anul 264, Saturnaliile au cazut in 25 decembrie si imparatul roman Aurelian a proclamat aceasta data “Natalis Solis Invicti”, festivalul nasterii invincibilului Soare.

● In anul 320, Papa Iuliu I a specificat, pentru prima data oficial, data nasterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.

● In 325, imparatul Constantin cel Mare a introdus oficial Craciunul ca sarbatoare care celebreaza nasterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica sa fie “zi sfinta” intr-o saptamina de sapte zile si a introdus Pastele cu data variabila. Cu toate acestea, cele mai multe tari nu au acceptat Craciunul ca sarbatoare legala decit din secolul al XIX-lea.

● In Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Craciunul ca sarbatoare legala, in 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, in 1907.

● Pe vremuri, nici spiridusii nu erau ce sint acum. Ei furau cadourile de sub brad, nu le aduceau. Conceptul de spiridusi de Craciun provine din credinta straveche ca gnomii pazeau casa omului de spiritele rele. Spiridusii au fost iubiti si uriti, pentru ca desi uneori se purtau cu bunavointa puteau foarte usor sa se transforme in niste fiinte rautacioase si nesuferite, atunci cind nu erau tratati cum se cuvine. Perceptia cea mai raspindita era ca ei erau dupa cum era si persoana cu care aveau de a face, rautaciosi sau draguti.

● In Evul Mediu, ei mai degraba asteptau daruri decit sa le faca. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiridusii au devenit prieteni ai lui Mos Craciun.

● Chiar daca mitul poate varia de la zona la zona, in special in functie de clima in perioada Craciunului (care pleaca de la o iarna inghetata in emisfera nordica si ajunge la o vara calduroasa in emisfera sudica), in general ni-l imaginam pe Mos Craciun ca fiind imbracat intr-un costum rosu, avand o barba lunga si alba si locuind intr-o tara nordica. Spiridusii il ajuta la pregatirea cadourilor. El imparte cadourile cu ajutorul unei sanii zburatoare, ce este trasa de reni (sau pe o plansa de surf in Australia). Mos Craciun intra in case prin horn (daca exista unul) si pune cadourile sub pomul de Craciun sau in cismele pregatite special pentru aceasta.

● Nu este clar cand si pe ce cale a patruns mitul lui Mos Craciun in obiceiurile romanesti. In orice caz, Mos Craciunul romanesc, cu plete dalbe, nu are alura unui yankeu publicitar, sania lui nu este trasa de reni, in cel mai bun caz de cerbi. Astazi nu poate fi despartit – nici in imaginatia copiilor, nici in pregatirile parintilor – de sarbatoarea Ajunului (seara de 24 decembrie).

● In timpul regimului comunist ateist, i s-a schimbat numele dupa modelul rusesc in “Mos Gerila”

● Un rol important in crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care il prezenta pe Sfantul Nicolae ca si un personaj simpatic, dolofan si zambitor, care imparte cadourile din sania sa trasa de reni. Publicat pentru prima data in ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit in anii urmatori foarte cautat, ajungand in mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind si tradus si publicat in intreaga lume.

● In 1860, cotidianul Harper’s Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus, imbracat intr-un costum rosu ornat cu nasturi negri si cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator si caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Mos Craciun si va da mitului principalele sale caracteristici vizuale.Nast este si cel care a “stabilit” in 1885 ca resedinta lui Mos Craciun se afla la Polul Nord.Aceasta idee a fost preluata anul urmator de scriitorul George P. Webster.

● In Italia, intr-o emisiune televizata pentru copii, s-a demonstrat in mod “stiintific” – pe baza datelor fizice de viteza si calcul al timpului necesar pentru impartirea darurilor – inexistenta lui “Babbo Natale” (Mos Craciun), ceea ce a provocat dezamagirea copiilor si indignarea parintilor.

● In 1931, Mos Craciun a primit o noua alura printr-o campanie publicitara, desfasurata de compania Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dat lui Mos Craciun o burta durdulie, un aer jovial, costumul sau rosu si o atitudine toleranta. In urmatorii 35 de ani, Coca-Cola va difuza astfel de portrete ale lui Mos Craciun in presa scrisa. Chiar si in ziua de astazi, Coca-Cola, foloseste aceeasi imagine a lui Mos Craciun in spoturile publicitare realizate cu ocazia sarbatorilor de iarna.

● In Rasarit Craciunul a fost sarbatorit multa vreme odata cu Botezul Domnului, dupa modelul botezului crestin, care era considerat adevarata nastere. Desigur, au existat dintru inceput voci care au cerut ca serbarea sa se faca dupa Traditie, pe 25 decembrie, deoarece intre Botezul Domnului si botezul crestin era o diferenta foarte mare: la Boboteaza Hristos a luat pacatele lumii asupra Sa, spre a le spala pe Cruce, in vreme ce botezul unui om obisnuit este o curatire de pacate prin improprierea jertfei Domnului.

● Aceasta diferenta era cu atat mai necesara cu cat in Rasarit gnosticii nu sarbatoreau Craciunul, ci Boboteaza, crezand ca Iisus ar fi fost “adoptat de Dumnezeu” cu ocazia botezului Sau. Boboteaza era serbata pe 6 ianuarie.

● Mai tarziu, cele doua evenimente – Nasterea si botezul – se sarbatoresc in aceeasi zi de toata crestinatatea: in Occident pe 25 decembie, iar in Orient pe 6 ianuarie. Acestor doua, romanii le vor asocia vizita magilor, iar galicii nunta din Cana Galileii.

● Biserica Armeana e singura care a pastrat pana in ziua de astazi obiceiul vechi de a sarbatori in aceeasi zi, 6 ianuarie, laolalta, Craciunul si botezul lui Iisus, sub numele de epifanie ori teofanie (“Aratarea Domnului”). (stirilocale.ro)

______________________________________

Info.



Elanii si renii sunt rudele cerbului din zonele subarctice si polare ale Terrei: Alaska, Groenlanda, nordul Americii, Siberia si tinuturile nordice ale Scandinaviei. Prefera zonele racoroase si umede (cu temperaturi ce nu depasesc 15 grade Celsius), dar se adapteaza si la zonele uscate.

Animale erbivore, renii si elanii se hranesc cu vegetatia saraca a tinuturilor boreale si polare, taigaua si tundra fiind zone cu o flora in care predomina tufisurile, coniferele de pana la 3 – 4 metri, mestecenii pitici si alti arbusti specifici zonelor mai umede – arinii si salciile.

In timp ce elanii sunt considerati un simbol al maretiei salbatice, renii – rudele domestice ale cerbilor caribu – sunt crescuti de populatiile nordice pentru carne si blana, fiind folositi si la trasul saniilor. Cu o inaltime de peste doi metri (fara a lua in calcul coarnele) si o greutate de peste 450 de kilograme, elanul este considerat uriasul patruped al padurii polare. Numele sau – primit de la o veche populatie de indieni – inseamna in limba acestora “cel ce mananca ramuri”. Si nu se poate spune ca acest masiv erbivor se “ocupa” si cu altceva.

Fata de alti membri ai familiei cerbilor, elanul impresioneaza mai ales prin marimea si forma neobisnuita a coarnelor, trofeul atat de ravnit de vanatori, dar si prin nasul alungit – numit si rat, terminat cu doua nari caraghios de mari. Desi nu are dinti pe falca de sus, limba lunga si aspra, precum si buzele ii sunt suficiente pentru a apuca si a rupe crengutele, pe care apoi le mesteca tacticos cu cele 6 perechi de masele ale falcii inferioare. Aceste ramurele si frunze de arbusti constituie hrana de baza a elanului in special pe timp de iarna. Vara coboara si in zonele cu parauri si mlastini, unde vegetatia este abundenta si la fel de delicioasa.

Animale sociabile, renii, elanii si cerbii caribu traiesc in turme, zonele de convietuire depinzand in mod direct de locurile bine stabilite pentru nasterea puilor. De aceea, spre sfarsitul primaverii, deplasarea turmelor spre aceste “maternitati” naturale este condusa de femele. Acestea nasc o data pe an un singur pui. Micul cerbisor invata sa mearga in mai putin de o ora (!), pentru ca in numai cateva zile inaltimea sa depaseasca un metru!

Dintre toti acesti pui de cerb nou-nascuti, micutul elan are viata cea mai grea. Aparitia pe lume a acestuia are un efect invers asupra mamei, ea respingandu-l si indepartandu-l inca din primele ore de viata. Puiul va incerca – in decursul urmatoarelor zile – sa se apropie de mama-elan si de turma. Zadarnic insa. Intr-un final, accepta viata de unul singur, ramanand totusi in apropierea turmei pana cand devine adult.

Printre dusmanii ce ameninta linistea turmelor de cerbi salbatici se numara ursii negri si grizzly, dar si haitele flamande de lupi. Din nefericire pentru acestia, marimea, coarnele si picioarele puternice ale elanului sunt avantajele care-i tin pe atacatori la distanta. Puii, in schimb, lipsiti de aceste calitati, cad prada deseori fiarelor flamande ale padurii. Singurii care se incumeta sa atace elanii adulti sunt ursii grizzly, lucru care se intampla doar in iernile tarzii, cand isi parasesc barlogurile in cautarea hranei. Desi jivinele mari ale padurilor nu prea il supara pe elan, exista totusi un animal care ii provoaca mult rau. Este vorba despre turmele de caprioare cu coada alba care, atunci cand se intampla sa pasca in apropierea zonelor in care se afla elani, le transmit acestora o boala ciudata, numita boala elanului.

Moartea acestui urias animal, considerata de oameni ca o tragica pierdere, are insa un numar mare de avantaje pentru ciclul natural al vietii. Carnea, pielea si oasele uriasului animal inseamna o masa binevenita pentru zeci de alte vietati, mai ales in timpul iernilor grele, cand hrana devine lucrul cel mai cautat.

Istoria renulul porneste de undeva din nordul Scandinaviei si in Eurasia (Siberia, coastele Marii Bering) de acum 5000 de ani, cand oamenii acelor locuri au inceput imblanzirea cerbilor caribu, nume dat renilor salbatici. De aceea, si legenda spune ca sania lui Mos Craciun – care vine tocmai din Laponia, din nordul Peninsulei Scandinave – este trasa de reni.

Se crede ca la inceput, acum mii de ani, vanatorii prindeau intr-un fel de lesa renii salbatici si ii struneau. Motivul este simplu: mergand alaturi de renul tinut in lesa – de care cei salbatici nu se temeau – se puteau apropia mai mult de turma pentru a vana alti cerbi. Mai tarziu, renii erau domesticiti pentru a trage saniile locuitorilor nordici sau pur si simplu pentru a fi calariti. Cu timpul, oamenii au inceput sa aiba propriile turme de reni, ca sursa de hrana, blana si pentru transport.

Renul salbatic – numit caribu – este foarte bine adaptat la frig si la hrana foarte putina la care are acces. Mananca numai licheni si muschi, hrana pentru care strabate cateodata distante lungi, mai ales in timpul iernii. Migratia (deplasarea pe distante lungi la schimbarea anotimpurilor) ofera un spectacol foarte interesant: o imensa turma, strabatand dealuri, campii si chiar ape. Trebuie amintit aici faptul ca blana deasa le tine de cald iarna, si in acelasi timp ii si fereste de apa, renii fiind foarte buni inotatori.

Imblanzirea renilor a devenit o ocupatie de mare interes in ultimii ani, existand in multe zone nordice locuitori care depind exclusiv de cresterea lor si de comertul cu blanuri, coarne si carne.
sursa: 2012en.wordpress.com

Comentează articolul

Seara de Mos Ajun este o sarbatoare patronata de unul dintre cei trei mosi ai sfarsitului de an: Mos Nicolae, Mos Ajun si Mos Craciun. Mosul din aceasta seara este stapanul timpului, ipostazierea anului care pleaca, dar, in acelasi timp, si detinatorul puterii anului care vine. Crestinismul suprapus peste vechile credinte ale romanilor a schimbat mult sensul initial al sarbatorilor, Mos Craciun devenind categoric un praznic religios. Descoperim in sarbatoarea lui Mos Ajun practici stravechi ale semanatului, identificate in darurile specifice mediului agricol, oferite cu acest prilej colindatorilor. Totodata, in aceasta sarbatoare intalnim si note caracteristice sfarsitului de an: deschiderea cerurilor, oracolele, acte magice vizand obtinerea sporului, norocului, a puterii de munca pentru anul viitor, practici apotropaice, pentru alungarea raului, evitarea nenorocirilor sau bolilor etc. In memoria ancestrala a poporului nostru, Ajunul si Craciunul au fost personaje, mosi, probabil sacerdoti ai cultului local, batrani, cu barbile albe, de cand lumea si pamantul. Mos Ajun si Mos Craciun seamana ca doi frati gemeni, buni si darnici, care cutreiera lumea de la un capat la altul raspandind veselia prin darurile bogate pe care le ofera: nuci, pere, covrigi, biscuiti, bomboane etc. In crestinism, Mos Ajun are o poveste speciala. Conform acesteia, Maica Domnului, cuprinsa de durerile facerii, cere adapost lui Mos Ajun. Acesta, motivand ca este om sarac, o refuza, indrumand-o spre fratele sau mai mare si mai bogat, Mos Craciun, stapanul satului unde au gazduit Iosif si Maria. Craciun a primit-o trimitandu-si chiar nevasta s-o moseasca. Dupa nastere, el L-a asezat pe Iisus sub un mar si culegand fructe le azvarlea de bucurie la toti copiii care treceau pe acolo. Mos Ajun a murit curand dupa aceasta, fratele lui, Craciun, ingropandu-l sub pomul unde fusese pus initial Iisus. In multe locuri din tara, in aceasta zi sunt taiati porcii. La taiere nu trebuie sa stea de fata nimeni din cei ai casei care sunt milosi din fire, caci se crede ca porcul moare cu greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va fi buna. Cand se injunghie porcul, cel care-l taie, precum si cei din jurul lui isi fac cruce cu sange, ca sa fie sanatosi si rosii peste an. In noaptea Ajunului nu ii este nimanui ingaduit sa doarma prin fan sau pe paie in grajdul vitelor, caci in acea noapte boii vorbesc intre ei despre Hristos pe care L-au incalzit cu suflarea lor. Odata cu boii, se crede ca vorbesc si celelalte vite, destainuind intre ele si locurile unde se afla comorile ascunse in pamant, care ard in aceasta noapte. Nu-i bine sa asculti, caci te pandesc multe primejdii. Inspre Craciun, cerurile se deschid, dar aceasta minune nu poate fi vazuta decat de cei buni la Dumnezeu. Atunci se aud glasuri ingeresti din cer. In acel moment, se aude o toaca de sus, iar cocosii incep sa cante. Se mai crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin.

sursa: http://www.gardianul.ro/

Comentează articolul

Decembrie este luna veseliei, cel putin la mine se intampla an de an un miracol, devin mai vesela si mai fericita odata cu acest inceput de iarna. Poate ca aceasta veselie vine si din faptul ca iubesc acest anotimp alb cu toate miresmele lui de vanilie, scortisoara, portocale, totul ma trezeste la viata, desi primavara ar fi renumita pentru acest sentiment de revenire. Cadouri, panglici rosii, coronite, globuri, colinde, nastere, speranta, un nou inceput, toate caracterizeaza aceasta perioada, toti vrem sa fim mai buni acum, toti parca ne bucuram ca niste copii visand la ziua de Craciun. Desi nu este un obicei romanesc imi place foarte mult, de cand am devenit mama, sa pregatesc in ajun de Craciun, fursecuri pentru mosu’ le spun eu, sunt acele prajiturele americane pe care copiii le pun langa brad, alaturi de un pahar de lapte, sa manance Mos Craciun cand vine ostenit cu sacul plin de daruri. Bucuria este atat a copiilor cat si a parintilor cand prepara aceste prajiturele pentru ca au ocazia sa petreaca un timp de calitate impreuna unde fantezia, bucuria, joaca, sunt la ele acasa, plus ca atmosfera creata lasa in urma amintiri de neuitat. Eu sunt in etapa cand pregatesc cu tati aceste prajiturele, fetita noastra are numai un anisor si 5 lunite, fiind prea mica sa participe constient la acest proces creativ. Anul trecut a fost primul an cand i-am pregatit mosului dulciuri, asa ca am decis sa repetam si anul acesta si toti anii ce vor urma sa fie indulciti cu aceste minunatii haioase si colorate. Trebuie sa achizitionati din magazine forme pentru fursecuri de bradut, stelute, mos, ghetute, reni, inimioare, flori, orice forma v-ar placea sa aiba prajiturele voastre, ramane la imaginatia si placerea fiecaruia. De asemenea trebuie sa cumparati coloranti alimentari (va recomand coloranti de la Wilton), o sa vedeti mai jos si de ce.

Inainte sa va impartasesc din retetele pe care le detin, va voi “destainui” cateva trucuri pentru a reusi sa faceti, coaceti si ornati cele mai gustoase prajiturele din turta dulce sau alt aluat.

1. Aluatul trebuie tinut la rece inainte sa il intindeti.  Veti vedea ca il puteti lucra mult mai usor dupa ce a stat la frigider cel putin o ora.
2. Cand il intindeti, faceti un amestec de faina si zahar pudra pe care sa-l distribuiti atat sub coca cat si deasupra ei, sau puneti-l intre doua foi de copt. O sa fie usor de intins aplicand oricare dintre aceste doua metode.
3. Pudrati cu faina formele de taiat aluatul, pentru a nu avea surpriza ca se lipseste coca de forma.
4. Dupa ce ati scos prajiturelele din cuptor e bune sa le desprindeti imediat de tava, sau hartia de copt, pentru ca odata intarite se vor rupe daca veti incerca acest lucru (devenind prea tari).
5. Lasati prajiturelele sa se raceasca complet inainte de a incepe sa le decorati.
6. O simpla glazura de zahar pudra si lapte functioneaza bine pentru decorarea prajiturelelor. Adaugati esente sau coaja de citrice, pentru a spori savoarea.
7. Folositi coloranti alimentari pentru glazura (cei de la Wilton despre care va scriam mai sus) pentru a decora cat mai fantezist prajiturelele.
8. Adauga decoratiuni (cum ar fi zahar colorat, nuca de cocos maruntita, migdale feliate, ciocolata, bomboane gen M&M, sau orice ar putea crea o imagine frumoasa) inainte de a se usuca glazura.
9. Lasati glazura sa se usuce pe prajiturele cel putin 2 ore! (verificati dupa 2 ore daca s-a uscat bine!!!)
10. Puteti sa faceti acet tip de prajiturele si cu 2 saptamani inainte de sarbatori, depozitandu-le in cutii aerisite, intr-un singur strat, eventual daca puneti mai multe straturi de prajiturele separati-le cu hartie de copt. Mare atentie sa nu le tineti la caldura foarte mare si in loc aerisit ca nu cumva glazura sa se topeasca si sa aveti surprize cand va e lumea mai draga.

Va doresc spor la treaba!

Acum retetele. Sper sa gasiti aceste retete pe gustul vostru, cei mici vor fi garantat incantati de formele haioase pe care le vor avea cat si de culorile incantatoare care le vor contura formele.

Prajiturele 1

Ingrediente: 170 g unt 200 g zahar 2 oua 3 ml vanilie 310 g faina 5 g praf de copt 3 g sare Mod de preparare: Se pun toate ingredientele intr-un bol si se amesteca pana obtineti o coca pe care o puneti intr-o folie alimentara si o tineti la frigider chiar si peste noapte. Pe un amestec de faina si zahar pudra sau doar faina, intindeti o foaie cam de o jumatate de centimetru si incepeti sa taiati formele pe care le doriti. Se coc la 200C pana se rumenesc usor, aveti grija sa nu se arda. Se scot calde din tava, sau macar se ridica cu un cutit, altfel riscati sa se prinda de tava.

peste 12 luni 25 bucati 3 ore aluatul poate fi congelat

Prajiturele 2

Ingrediente: 375 g faina 2 lingurite ghimbir pulbere 1 lingurita scortisoara pulbere 1 lingurita praf de copt 1/4 lingurita nucsoara pulbere 1/4 lingurita sare 170 g unt la temperatura camerei 165 g zahar brun 120 g melasa 1 ou Mod de preparare: Se amesteca faina, ghimbirul, scortisoara, praful de copt, nucsoara si sare intr-un castron mare. Batem untul si zaharul brun intr-un alt bol cu mixerul electric pe viteza medie pana devine pufos. Adauga melasa si oul, apoi bate bine. Treptat adauga amestecul de faina pe viteza mica a mixerului, pana cand sunt bine amestecate. Puneti aluatul intr-o folie de plastic, apoi puneti-l in frigider 4 ore sau peste noapte. Preincalzeste cuptorul la 180 grade C. Intinde o foaie de grosime 1/2 cm pe suprafaţa de lucru presarata cu faina. Taie in forme de oameni turta dulce  cu forma de taiat. Puneti omuletii pe foaie de copt neunsa cu grasime. Coaceti 8 – 10 minute sau pana cand marginile prajiturelelor sunt intarite si chiar incepe sa devina maro. LAsati-le pe foaia de cop sa se raceasca 1 – 2 minute apoi transferati-le pe un gratar ca sa se raceasca complet. Decoreti-le reci dupa cum doriti. Se pot pastra in cutii de prajituri pana la 5 zile.

peste 12 luni 24 bucati 4 ore 30 minute aluatul poate fi congelat

Prajiturele 3

Ingrediente: 360 g napolitate simple de vanilie sfaramate (fara crema!) 55 g zahar brun 115 g unt topit Topping: 115 g unt 110 g zahar brun 170 g chips-uri de chiocolata amaruie sau cu lapte 60 g nuci pecan taiate marunt (puteti folosi si nuci traditionale) Mod de preparare: Combina firimiturile de napolitana, zaharul brun si untul. Pune aluatul obtinut intr-o tava de 33/22 si coace-le la 175 grade C pentru 8-10 minute sau pana cand devine putin maroniu. Intr-o cratita se aduce untul si zaharul la fierbere la foc mediu; se fierbe si se amesteca timp de 1 minut. Se toarna in mod egal pe aluatul copt si se continua coacerea la cuptor pentru inca 10 minute, la aceeasi temperatura. Scoateti din cuptor, presarati cu ciocolata. Lasati ciocolata sa se topesca. Se intinde in mod egal, adauga nucile pecan. Se raceste complet inainte de taiere.

peste 12 luni 48 porţii 40 minute nu poate fi congelat

Va doresc un mos cat mai darnic si sarbatori inmiresmate!

Comentează articolul