Dezvoltarea copilului

Daca in alte vremuri, familia monoparentala era considerata un esec, acum, in conditiile in care tot mai multi parinti divorteaza, a devenit o alternativa. Iar atitudinea noastra fata de acest tip de familie trebuie sa evolueze si sa nu o mai consideram un model nereusit. Considerand-o tot o familie normala ajutam si persoanele care se confrunta cu aceasta situatie si ii ajutam totodata si pe copiii care fac parte din aceste familii.
Cauzele aparitiei acestui tip de familie sunt multiple. Cel mai des intalnit motiv este divortul iar in cele mai multe din cazuri copiii sunt incredintati mamei.
Pe langa toata drama unui divort ceea ce-i preocupa pe parinti este reactia copilului si cum percepe acesta despartirea. Nu putem ajunge mereu la sufletul lor ca sa-i intelegem, unii dintre ei se inchid, altii sunt furiosi, daca sunt mai mici pur si simplu nu inteleg de ce tata nu mai locuieste cu ei.
In functie de varsta trebuie sa gasim o metoda de a le explica copiilor ce se intampla. Unii copii percep evenimentul ca fiind legat personal de ei. Se considera ei pedepsiti sau vinovati.
Nu trebuie sa mintim copilul. Sa-i expunem situatia asa cum e pe intelesul lui. Acesta se poate infuria, e posibil sa nu vrea sa ne asculte, sau intr-o prima faza sa nu realizeze ce se intampla. De aceea e bine sa asteptam sa fim intrebati decat sa incarcam copilul cu niste probleme pe care el inca nu si le-a pus.
Intre parteneri exista evident un conflict, multe divergente, avem propriile pareri unul despre altul si nu intotdeauna sunt dintre cele mai bune. Nu e bine sa aruncam in fata copilului propriile pareri despre tatal sau mama lui. El nu intelege cum il percepem noi, din punctul lui de vedere ii este doar un parinte pe care il iubeste. Fata de copil suntem egali si ar trebui sa fim perfecti. Daca avem un copil mai mare sa nu facem greseala de a-l transforma in judecator. Chiar daca el in mintea lui isi creeaza o parere despre unul si despre altul, noi pe de-o parte sa evitam in a-l aseza in centrul conflictului nostru.
O greseala in care pica parintii este aceea ca se pot vedea in stare in a suplini absenta celuilalt. Mama e mama si tata e tata. Chiar daca in familie unul si-a neglijat rolul sau a petrecut putin timp cu copilul, noi nu-l putem inlocui cu totul. Parerile noastre despre partener sunt diferite de parerile copilului despre acesta. Sa ne aducem mereu aminte ca pentru copil nu este decat tata sau mama pe care el ii iubeste neconditionat.
Copilul are nevoie de amandoi in viata lui.
Din pacate cazurile sunt multiple si unele dintre ele se confrunta si cu alte probleme de ordin material sau afectiv. Ca societate trebuie sa acceptam acest tip de familie si sa nu le facem viata mai grea decat o au. Sa nu cautam vinovati acolo unde nu sunt decat oameni care nu s-au mai inteles. Decat o familie cu certuri, mai bine o familie cu un singur parinte.
Creat de Revista Copiilor – Christina Iordache

Comentează articolul

În vremurile de demult un parinte, care se distingea prin sfintenia vietii si prin
cunoasterea sufletului omenesc, i-a dat urmatoarea porunca ucenicului sau: ”Sa scoti din
radacina acest copac”! Si i-a aratat un copacel tânar, un curmal, care apucase însa sa
prinda radacini foarte puternice si adânci.
Facând ascultare de duhovnicul sau, ucenicul încerca sa duca la îndeplinire aceasta
porunca, însa, cu toate eforturile depuse, nu reusi sa faca nimic. ”Parinte”, îi spuse, ”ceea
ce mi-ati cerut sa fac depaseste cu mult puterile mele”! Atunci parintele îi arata un alt
copacel, cu mult mai mic si mai firav, pe care ucenicul reusi sa îl smulga din pamânt de la
prima încercare, fara a depune prea mare efort. Vedem asadar, ca nimic nu a reusit
ucenicul fata de copacul care apucase sa prinda radacini puternice si, ca fara nici o
greutate, a smuls copacelul abia rasarit.
Facând o legatura între povestirea aceasta si educatia copiilor, am putea spune ca,
de multe ori, parintii ramân aproape neputinciosi în a schimba comportamentul copiilor mai
mari de vârsta, daca nu au început sa se ocupe de educatia lor înca din frageda pruncie.
Spune si un proverb: ”Ceea ce înveti de mic, nu uiti pâna la batranete”! Iar înteleptul Sirah
învata: ”Ai feciori? Invata-i pe ei si înconvoaie din pruncie grumazul lor” (Cartea întelepciunii
lui Iisus, fiul lui Sirah ”Ecclesiasticul” 7,24).
Putini sunt acei parinti care ar putea fi laudati pentru acordarea unei educatii corecte
copiilor lor. Uneori se întâmpla chiar, ca anumiti parinti, care sunt ei însisi foarte buni si
evlaviosi, sa aiba copii cu un caracter rau, absolut diferit de al lor. (mai mult…)

Comentează articolul

Copilul tau la 1 saptamana

Majoritatea mamiferelor sunt pe picioarele lor in cateva zile, dar oamenii sunt mult mai vulnerabili in primele 18 luni si nu sunt capabili sa aiba grija de ei insisi. Obisnuirea cu lumea extrauterina este un moment al schimbarilor majore – copilul trebuie sa respire de unul singur, sa suga pentru a se hrani. Dintr-o data simte aer pe piele, lumina e mai puternica, ii e foame si poate sa planga. Exista atatea lucruri noi de privit si de ascultat. Sunt multe lucruri de invatat (nici macar nu stie ca mainile pe care le misca in fata ochilor ii apartin). Cu toate astea este programat sa supravietuiasca avand unele reflexe primordiale.

Reflexele nou-nascutului

Coordonarea intre mana si ochi

Limbajul

Cunostinte

Ce il bucura

Ce il stimuleaza

Comentează articolul