Poezii

Refren: Are mama o fetita,
Cat un ghemotoc!
Are mama o fetita,
Frumusica foc!
Vesela si harnicuta,
Unde s-ar afla,
Parca e o furnicuta!
Asa este ea!

Si la scoala si acasa
E mereu in zor!
Fata mamii e voioasa
Si de ajutor!

Refren: …

Comentează articolul

Savin BADEA – HAINELE CELE NOI ALE IMPARATULUI – H. C. ANDERSEN

Prelucrare după basmul lui Hans Christian ANDERSEN
Repovestire în versuri.

1
A fost odat’ un Împărat
Care ştia – minune mare! –
Să fie bine îmbrăcat
Cu haine noi, strălucitoare

2
De oaste nu se sinchisea,
Pe-mbrăcăminte da toţi banii,
De teatru ca de foc fugea,
Pădurea nu vedea cu anii.

3
Ci doar atunci cînd haine noi
Vroia mulţimii să arate –
Cîte un rînd de straie moi,
La fiecare ceas în parte.

4
Se zice că Măria Sa
Nu lua în sfat mai-marii ţării,
Ci se-mbrăca, se dichisea, –
Avea mania îmbrăcării.

5
Oraşul era plin şi viu,
Prin piaţă mişunau străinii.
Odat’, într-un amurg, tîrziu,
Sosiră, călărind asinii,

6
Doi pehlivani, perfecţi actori,
Ce pretindeau că ştiu să facă,
F’ind mari maeştri ţesători,
O stofă de miracol, iacă:

7
” – O alta-n lume n-aţi văzut,
Desene vii, culori superbe,
Cu diamant întreţesut,
Cu flori din aur care-ar fierbe.

8
Croiţi din stofa asta strai
C-o însuşire minunată:
Va şti s-arate dacă mai
Există hoţi şi proşti – îndată!

9
Acei slujbaşi nepotriviţi
Şi fără har în meserie
Şi-acei supuşi netoţi, smintiţi,
Toţi proştii din împărăţie,

10
S-o pipăie nu pot de fel
Şi nici n-au ochii buni să vadă
Ce filigran! şi ce penel!
Şi ce uşoară-i la paradă!”
(mai mult…)

Comentează articolul

Alergand, ca de napasta,
Au venit buluc pe coasta
Doi baieti
Mai isteti,
Sa dea veste
La neveste
C-au vazut in deal la stana,
Coborand din varf de munte,
Peste ape fara punte,
Iarna sura si batrana…
Mai tarziu, mai pe-nserat,
A intrat si baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
In vazul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de capatat,
Cu naframa de furat,
Cu catrinta de aba -
Vantul sa-l strecori prin ea!
Si cum sufla-n pumnii reci,
Scoate pacla pe poteci,
Iar pe fund de vai destrama
Neguri vinete, de scama…

Si-au iesit baietii mici,
Mici si multi
Si desculti,
Si cativa mai maricei
Cu biciusti si cu nuiele
Si cu prastii subtirele,
Sa alunge de pe-aici
Iarna cea cu ganduri rele…
Doamna-gerului, batrana,
S-a sculat de la pamant.
Si-naltand spre cer o mana,
Ca o cumpana uscata
De fantana,
A pornit in jos pe vant,
Incruntata,
Blestemand,
Si-a lasat in urma ei
Promoroaca si polei;
Pe ogoare,
Corbi si cioare
Prin paduri,
Lupii suri,
Si de-a lungul drumului
Numai scama fumului…

- de Otilia Cazimir

Comentează articolul

RIDICHEA URIAŞĂ

de Savin Badea

Prelucrare după o poveste populară.

Bunicul o ridiche a pus în grădiniţă
Şi a crescut aceasta cît capul unui om –
Ba, parcă, şi mai mare, cam cît o lubeniţă,
Cu frunza foarte lată şi-naltă cît un pom.

Dar într-o zi bunicul a încercat să scoată
Ridichea uriaşă cu totul din pămînt –
A apucat-o zdravăn de frunza ei cea lată
Şi trage tare moşul cu sîrg şi cu avînt.

Ridichea nu se lasă uşor să fie scoasă;
Şi moşul de îndată chemă pe babă – foc! –
Băbuţa îl apucă pe moş, mai voinicoasă,
Şi trag, însă ridichea nu s-a clintit din loc.

Atunci chemă bunica pe mica ei nepoată –
Nepoata prinde bine pe babă de cojoc,
Iar baba înciudată trage de moş o dată
Şi moşul de ridiche, dar nu se scoate – ioc!

Nepoata o potaie aduce mîniată –
Ham-ham!, căţelul latră să dea un ajutor –
O-apucă de fustiţă cu botul pe nepoată,
Nepoata pe băbuţă de-acel cojoc cu flori;

Iar baba îl agaţă pe moşul de scurteică
Şi de ridiche-atîrnă sărmanul de moşneag –
Degeaba trag tuspatru, ridichea nu se lasă –
Zadarnic se tot luptă – şi trag, şi trag, şi trag.

Se prinde şi-o pisică ridichea să o scoată –
Pisica de codiţă îl trage pe căţel;
Căţelul de fustiţă o trage pe nepoată,
Nepoata pe băbuţă şi baba moşul chel.

Se trage cu sforţare – echipa-i curajoasă –
Dar nu s-a smuls ridichea din loc c-un degeţel.
Dar iată că pisica tot miorlăie voioasă :
„Aduc eu pe un prieten – îl chem pe şoricel!”

Se prinde şoricelul de coada de pisică,
Pisica îl apucă la fel pe-acel căţel,
Căţelul pe nepoată o trage de fustiţă,
Nepoata pe băbuţă şi baba pe bunel.

Şi trag cu stăruinţă de-acea ridiche, tare:
Cu forţă, şoricelul, cît nuca,-n şir unit,
Pisica şi căţelul, nepoata, mama-mare… -
Minune, chiar minune! – ridichea a ieşit!

Comentează articolul

Ciorăpei de lână moale,
Bunicuţa croşetează.
Bondocel, pisoiul leneş,
Stă pe sobă şi visează

C-a furat un ghem de lână,
Curios, l-a deşirat,
Până l-a văzut bunica!
Oare ce s-a întâmplat?

Încurcat de-atâtea fire,
Mieuna pe o saltea.
Vine buna şi îl ceartă:
Măi, Bondoc, eşti mâţă rea!

Comentează articolul

Iepurasul meu iubit
Cin’ te-ntrece la fugit?
Ai labute mititele,
Ochisori – doua margele,
Ai mustati pe la gurita
Si un petec de codita!

Comentează articolul

Maimutica cu cercei
Joaca noaptea pan’ la trei,
De la trei si jumatate
Maimutica nu mai poate…

Maimutica cu cercei,
Joaca noaptea pan’la trei
si la trei si jumatate
I s-au rupt pampersii-n spate…

Comentează articolul

Elena Farago

Noi suntem doi fraţi, în casă
Şi nu ne certăm deloc,
Şi suntem tăcuţi la masă,
Şi cuminţi în orice loc.

Avem hamuri, cerc şi minge,
Când pe-afară ne jucăm,
Iar când plouă, ori când ninge,
Liniştiţi în casă stăm.

Şi cu jucării frumoase
Ne jucăm tot amândoi,
Pe când mama nostră coase,
Ori citeşte, lângă noi.

Mama noastră ne vorbeşte
Şi ne mângâie duios,
Iară seara ne citeşte
Ori ne spune-un basm frumos.

Şi ne-nvaţă lucruri multe,
Şi frumoase, stând cu noi,
Şi îi place să ne-asculte
Când vorbim noi amândoi…

Şi în gândul nostru-ntruna
Auzim povaţa ei:
- Fiţi cuminţi întotdeauna
Şi fiţi buni, copiii mei!…

Comentează articolul

Elena Farago

- I-auzi, draga mea păpuşă,
Zgârie mâţa la uşă!
Dar eu nu-i deschid deloc,
Că sunt supărată foc.
A furat iar, ca o hoaţă,
Un întreg picior de raţă,
Şi-apoi, după ce i-a ros
Toată carnea, pân-la os,
A dus osul, binişor,
În coteţul lui Azor.

Ca pe el să-l bănuim
Şi să nu îl mai iubim
Şi acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau deloc s-o iert.

Deşi încă o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc.
C-a fost rea şi duşmănoasă,
Şi n-o las să intre-n casă.

Comentează articolul

Elena Farago

Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare
- N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!

Spune, către mijlociul,
Cel arătător,
Spune-arătătorul: – Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Şi de foame mor!

Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Şi îi spune-atâta numai:
- Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?

Leneş cată inelarul
Către ei, şi-apoi,
Cam în silă, le răspunde:
- Ce să faci când nu-i de unde?
Vom răbda şi noi!…

Prinde atunci cel mic să strige
Mai isteţ ca ei:
- Ce tot plângem şi ne frângem?
Hai la muncă să ne strângem
Toţi uniţi, că nu rămâne
Niciodată fără pâine
Cel ce vrea să şi-o câştige,
Frăţiorii mei!…

Comentează articolul