Poveşti

Cartea fundamentala a scriitorului Edmondo De Amicis este “Cuore”, care a facut inconjurul lumii. Scrisa sub forma unui jurnal, in care sunt consemnate impresiile unui mic scolar Enrico, din clasa a III-a a scolii Baretti din Torino, cea mai emotionanta si, in acelasi timp, valoroasa literar si educativ – cartea cuprinde noua povestiri ai caror eroi sunt copii. Istorisite in fiecare luna de catre invatatorul sau, domnul Perboni, aceste povestiri sunt inspirate din trecutul si viata poporului italian. Ele au un pronuntat caracter didactic-moralizator; purtand si numele de Povestiri lunare, acestea sunt: Micul patriot padovan, Micul cercetas lombard, Micul copist florentin, Tobosarul sard, Infirmierul tatei, Sange romaniol, Virtutea cetateneasca, De la Apenini la Anzi si Naufragiul. Povestirile din acest volum cultiva dragostea pentru patrie, pentru colegi, pentru parinti, pentru oamenii necajiti si suferinzi.
Eugen Budau, Ioan Vicoleanu

Prefata autorului

Această carte e, mai cu seamă, închinată copiilor din şcolile primare, care sunt în vârsta de la nouă până la treisprezece ani; ea s-ar putea intitula: Istoria unui an de şcoală, scrisă de un elev din clasa a III-a al unei şcoli orăşeneşti din Italia.

Când spunem că e scrisă de un elev din clasa a III-a, nu voim să zicem că el a scris-o întocmai cum este aici tipărită. Dânsul însemna zi cu zi într-un caiet, după cum se pricepea, tot ce văzuse, simţise, cugetase: în şcoală şi afară din şcoală; iar la sfârşitul anului, tatăl său scrie aceste pagini după notele lui, silindu-se a nu schimba nimic din gânduri, ci a păstra, pe cât se poate, cuvintele fiului său.

Patru ani în urmă, acesta fiind în gimnaziu, îşi reciti manuscrisul şi mai adăuga prin el câte ceva de la sine, folosindu-se de amintirile sale încă vii, despre persoanele şi faptele din trecut.

Acum copii, citiţi şi voi această carte, şi trag nădejde, că veţi fi mulţumiţi, ba chiar cred că vă va fi de folos.

5 comentarii

Acul şi barosul
Inul şi cămeşa
Povestea unui om leneş
Punguţa cu doi bani
Ursul păcălit de vulpe

Comentează articolul

Greierul, hoinar prin tara,
A cantat intreaga vara;
Iar acum, fara bucate,
S-a trezit cu iarna-n spate.
N-are-n casa o farama,
Nici de musca, nici de rama.
A dat fuga, cam cu frica,
La vecina lui furnica,
Si-a rugat-o sa-l ajute,
Cu ceva sa-l imprumute,
Cateva graunte doara,
Sa-i ajunga pan’ la vara.
- Ti-oi plati cinstit la treier,
Pe cuvantul meu de greier,
Capitalul cuvenit,
Cu dobanda socotit.
Dar furnica cea bogata
Nu-mprumuta niciodata;
Alt cusur mai mic nici n-are.
- Ai venit sa te-mprumut?
Asta vara ce-ai facut?
- Am cantat pentru oricare.
Nu te superi? – Nicidecum.
Ai cantat? Hai, joaca-acum!

de Jean de La Fontaine

Comentează articolul

Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba ceea: “Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul”. Intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice:

- Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa:
Trei iezi cucuieti,
Usa mamei descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tite,
Drob de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,
Smoc de flori
Pe subsuori.
Auzit-ati ce-am sus eu?
- Da, mamuca, zisera iezii.
- Pot sa am nadejde in voi?
- Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane.
- Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele, si mai ramaneti cu bine!

- Mergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare.
Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. Dar vorba veche: “Paretii au urechi si ferestile ochi”. Un dusman de lup – s-apoi stiti care? – chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din dosul casei, cand vorbea capra cu dansii.

(mai mult…)

3 comentarii