Mami.ro a discutat cu Prof. Univ. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare.

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, a vorbit despre problemele digestive cu care se confrunta copiii, despre cat de afectati pot fi cei mici de alergii si care ar fi cele mai bune tratamente in aceste directii si despre alimentele esentiale in dezvoltarea unui sistem digestiv sanatos al copilului.

Reporter: Cum poate afecta igiena orala starea de sanatate a aparatului digestiv?

Gheorghe Mencinicopschi: Datorita schimbarii dintilor, copiii fac mai usor si mai frecvent infectii ale gurii. Smaltul dintilor este mai subtire si caria dentara apare mai frecvent la copii. Complicatiile cariei dentare, abcesele dentare sau granoloamele, reprezinta focare de infectii, care pot declansa imbolnavirea rinichilor si a inimii. (mai mult…)

Comentează articolul

Cum sa alegi prima pereche de pantofi pentru bebelusul tau. Citeste sfaturile de mai jos pentru ca copilul sa se simta confortabil cand face primii sai pasi.

1. Trebuie sa incepi sa te gandesti la prima pereche de pantofi pentru bebelusul tau cand acesta incepe sa se ridice in picioare. Ridicatul duce la tarare care duce la umblat.

2. Piciorusele goale sunt bune pentru bebelusul tau dar nu sunt intotdeauna practice.

3. In timp ce sta, se taraste sau umbla in interior, un pantof ar trebui sa tina de cald si sa previna alunecarea pe podea sau pe gresie.

4. In timp ce sta, se taraste sau umbla in exterior, un pantof trebuie sa protejeze impotriva obiectelor ascutite, ploii, zapezii sau caldurii de-a lungul verii.

5. Pantofii ar trebui sa semene picioarelor goale avand rol doar pentru protectie. Sustinerea este o poveste veche. Picioarele goale sunt cele mai bune, astfel se realizeaza suportul natural al piciorului care este perfect. (mai mult…)

Un comentariu

Datorită dezvoltării tehnologiilor şi apariţiei pe piaţă a diverse instrumente, inclusiv modul de măsurare a temperaturii s-a schimbat. Astfel, în afara variantelor tradiţionale – axial, rectal sau oral -, mai există posibilitatea de a se măsura temperatura din urechi (cu un termometru timpanic) şi de pe frunte, cu ajutorul benzilor cu cristale lichide.

AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
Deşi toate termometrele sunt acceptate de medici şi părinţi, fiecare instrument prezintă avantaje şi dezavantaje. Clasicul termometru cu mercur se dovedeşte, în continuare, cel mai eficient, afirmă doctorul Anghel. Printre avantajele utilizării acestui instrument se numără faptul că temperatura este redată cu maximă acurateţe şi nu face zgomot. Printre dezavantaje: citirea se efectuează relativ de greoi, instrumentul în sine este mai fragil, iar măsurarea durează două-trei minute. Acest termometru este indicat copiilor, indiferent de vârstă. Se recomandă o grijă suplimentară în cazul sugarilor.

CU BATERIE
Printre preferatele părinţilor şi ale cadrelor medicale este suzeta-termometru, precizează medicul pediatru Ottilia Anghel. MotivulĂ Nu mai trebuie să găsească diverse tertipuri prin care să-i determine pe copilaşi să stea cuminţei cât timp li se verifică temperatura. De asemenea, această suzetă nu prezintă nici un risc pentru micuţi, cum e posibil în cazul termometrelor cu mercur, care se pot sparge.

Un alt avantaj: instrumentul poate fi folosit mai ales la sugari, care nici măcar nu trebuie să fie treziţi. Inconvenientele suzetei-termometru sunt: are nevoie de baterii pentru a funcţiona şi necesită cel puţin trei minute la măsurare. În cazul copiilor cu vârsta de până la un an, acest instrument este perfect.

TIMPANIC
Termometrul timpanic este frecvent folosit, deoarece are nevoie de doar 3-5 secunde pentru a măsura temperatura. Neajunsurile acestui instrument sunt: măsurarea temperaturii se realizează corect doar dacă termometrul este aplicat corect în canalul urechii, preţul relativ mare şi faptul că are nevoie de baterii pentru a funcţiona. Beneficiind de o tehnologie avansată, termometrul cu infraroşii nu trebuie plasat pe pielea copilaşilor pentru a citi temperatura.

În doar o secundă, acest termometru măsoară temperatura micuţului pe tâmplă, de la o distanţă de cel mult 10 cm. Inconvenientul principal este preţul, care e mai mare comparativ cu cel al altor termometre, dar este compensat de faptul că acest instrument poate fi folosit pentru a măsura temperatura biberonului, a apei din baie sau a aerului din camera copilului.

Pentru copiii mai sensibili, care resping termometrele, au fost inventate benzile pentru măsurarea temperaturii. Acestea conţin cristale lichide, care reacţionează la căldură. Ele se aplică în zona frunţii şi, în funcţie de temperatură, îşi schimbă culoarea. Părinţii trebuie să ştie că temperatura „citită” de aceste benzi nu este precisă. Pentru a afla valoarea exactă a temperaturii micuţului, folosiţi alte metode. Ultimele tipuri de termometre se pot folosi fără probleme în cazul copiilor de toate vârstele.

TERMOMETRU CU „BEEP”
Cu o formă atrăgătoare, termometrul digital i-a cucerit pe părinţi, dar şi pe copii. Deoarece temperatura se citeşte foarte uşor şi corect, iar instrumentul dă un „beep” scurt când „este gata”. De asemenea, faptul că poate fi citit într-un singur minut este pe placul părinţilor şi chiar al medicilor. La capitolul dezavantaj se poate înscrie faptul că acest tip de termometru are nevoie de baterii pentru a funcţiona, iar „beepul” poate trezi sau irita un copilaş adormit. Poate fi folosit în cazul copiilor cu vârste între 1 şi 5 ani.

INSTRUMENTE
Iată câteva dintre termometrele ce se găsesc acum pe piaţă: n cu mercur (de sticlă); n digitale; n digitale timpanice (pentru urechi); n orale, tip suzetă; n axiale, instantanee (benzi de pus sub braţ); n cu infraroşii, fără atingere. Mai există şi benzi speciale pentru fruntea copilului, dar acestea nu sunt agreate de medici, deoarece nu măsoară temperatura exact.

Sfatul medicului
n )Metoda rectală este standard şi medicii o preferă ca fiind cea mai corectă. Dacă se optează pentru altă metodă, valoarea temperaturii trebuie comparată cu cea rectală.
n) Chiar şi o temperatură de până la 38 de grade Celsius este considerată normală în cazul sugarilor.

autor:Magda Colgiu

2 comentarii

Sarbatoarea Intrarii lui Iisus in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Aceasta sarbatoare mai era denumita si Duminica Gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri. Sarbatoarea Floriilor este una dintre cele mai importante sarbatori ale Bisericii Ortodoxe si deschide saptamana pregatirilor pentru sarbatorile pascale.
In vechiul imperiu roman, sarbatoarea Floriilor era o zi dedicata zeitei Flora. Ramurile verzi de salcie, folosite in ritualurile de la biserica, reprezinta simbolul castitatii si al renasterii naturii si vegetatiei si este un subtitut al zeitei Flora. Ramurile de salcie mai simbolizeaza si ramurile cu care a fost intampinat Christos la intrarea in Ierusalim.

Pregatiri pentru Florii

Sarbatoarea Floriilor este o sarbatoare iubita si asteptata de toata lumea. Traditia spune ca in ajunul acestei sarbatori, in Sambata Floriilor fetele efectuau un ritual complex, dedicat zeitatii vegetatiei, Lazar sau Lazarica. Acest obicei se practica in mod special in Muntenia si Dobrogea. Acest ritual era asemanator colindelor si era practicat doar de catre femei. Astfel, una dintre fetele participante la acest ritual, denumita Lazarita, se imbraca in mireasa si impreuna cu celelalte fete colindau la ferestrele caselor care le primeau. Fetele mergeau in cerc si povesteau pe o melodie simpla, drama lui Lazar.
Obiceiuri de Florii

Ca orice sarbatoare, si de Florii exista numeroase traditii pe care crestinii le urmeaza cu sfintenie pentru ca astfel reinvierea naturii aduce sanatate, noroc si bogatie. Unul dintre simbolurile sarbatorilor de Florii o reprezinta salcia si ramurile de salcie. Astfel, cu o zi inainte de aceasta sarbatoare se strang ramuri de salcie inmugurita care se duc apoi la biserica pentru a fi sfintite. Dupa sfintire, ramurile sunt luate acasa si sunt folosite pentru a impodobi casa, icoanele, usile si ferestrele.

Ramurile de salcie sunt pastrate astfel timp de un an si sunt folosite pentru tamaduirea diferitelor boli. Se mai spune ca cel care se impartaseste in ziua de Florii i se va implini orice dorinta isi va pune cand se va apropia de preot. In ziua de Florii se aerisesc hainele si zestrea. Fetele de maritat obisnuiesc ca in aceasta zi sa puna sub un par altoit o oglinda si o camasa curata. Dupa rasaritul saorelui sunt folosite in farmecele de dragoste si sanatate.
De Florii, nimeni nu are voie sa se spele pe cap, decat cu apa sfintita, altfel va albi precum florile copacilor. Salcia sfintita de la biserica mai este folosita si pentru vite si la impodobirea livezilor si viilor, pentru a da roade bogate. Mugurii din salciile de la Florii se pun pe foc pentru a imprastia norii si a protega casa si familia. De Florii are loc si “nunta urzicilor” pentru ca in aceasta zi urzicile infloresc si numai sunt bune de mancat. Tot de Florii, femeile gatesc bucate alese si placinte pe care le dau de pomana saracilor.

In ziua de Florii este dezlegare la peste, astfel toata lumea poate consuma peste si bea un pahar de vin. Pestele consumat in aceasta zi are puteri tamaduitore si este indicat persoanelor cu diverse afectiuni. Tot in aceasta zi se termina perioada Martisorului, iar fetele care si-au legat la incheietura snurul alb-rosu il pot dezlega si lega intre crengile unui copac inflorit. In popor se mai spune ca asa cum este vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti.

sursa:acasa.ro

Un comentariu

Încă din timpuri preistorice încep să apară şi să se perpetueze fel de fel de credinţe, datini şi superstiţii legate de cultul soarelui. Luna martie (Mărţişor în calendarul popular) se încadrează unui început de ciclu specific cultului soarelui, întregul său interval fiind sub semnul magic al mărţişorului – simbol solar -, un fel de dominantă mitică proprie spiritualităţii carpatice, a unei viziuni proprii asupra astrului dătător de căldură şi lumină atât de necesare. Mărţişorul, ca simbol soleiform, marchează trecerea de la iarnă la primăvară, ilustrând în chip mitologic o eliberare a naturii din tainicele refugii, înfruntarea dintre cele două anotimpuri, redate prin cele două culori: albul – iarna friguroasă şi roşul, anotimpul mai cald – primăvara. Acest talisman fiind închinat în vremuri ancestrale soarelui, care după 1 martie începe să încălzească tot mai tare, marca şi un scenariu ce se repeta an de an prin dezgheţarea pământului, când plugurile începeau să răstoarne brazdele, iar seva urca triumfător în tulpinile şi ramurile copacilor.

Ca substitut solar, mărţişorul simbolizează, prin cromatica bicoloră (alb-roşu), anumite contraste: iarnă-primăvară, frig-căldură, întuneric-lumină, moarte-viaţă, sterilitate-fecunditate, sărăcie-fertilitate etc., învingătoare ieşind, crescător, părţile patronate de soare (primăvara, căldura, lumina, fecunditatea şi fertilitatea). Dar tot ca un simbol solar, mărţişorul, prin cele două fire împletite într-un şnur, mai simbolizează şi cele 365 de zile ale unui an, zile luminate de soare, indiferent de anotimp.
În societatea tradiţională, fetele şi uneori femeile tinere purtau mărţişor începând cu 1 martie în semn de cinstire a primăverii mult aşteptate, dar şi pentru valoarea de talisman a acestuia. Spre sfârşitul lunii martie, fetele care aveau pistrui pe faţă îndeplineau un rit arhaic, ele ieşeau prin grădini şi aruncau în sus mărţişoarele pe care le-au purtat timp de o lună, rostind o incantaţie către soare, un fel de rugă: „Sfinte soare, sfinte soare, /Dăruiescu-ţi mărţişoare, /În locul lor tu mă fereşte, /De pistrui, că mă-negreşte. /Ia-mi te rog negreţele /Şi dă-mi albeţele ,/Fă-mi faţa ca o floare, /Sfinte soare, sfinte soare”.
Şnurul împletit din două fire de care se agăţa şi o monedă (de obicei dintr-un metal preţios) era şi un fel de urare pentru cel căruia i se oferea, ca faţa să-i fie albă ca un crin sau rumenă ca un trandafir, iar banul agăţat simbolizând norocul, belşugul şi îndestularea în acel an. Femeile ce au purtat mărţişoare le agăţau prin arborii din livezi, pentru ca aceştia să rodească cât mai bine (era un rit de fertilitate).
Dar, cu timpul, tradiţia mărţişorului a căpătat alte sensuri, conform evoluţiei fireşti a societăţii. Mărţişorul nu se mai confecţionează şi nu mai este oferit ca înainte, în locul banului se prind fel de fel de figurine, care ar simboliza norocul, fericirea sau iubirea mărturisită sub acest ascunziş. Nu de puţine ori, sau chiar în totalitate, mărţişorul devine tot mai mult un accesoriu minimalizat comparativ cu cadourile ce sunt oferite cu această ocazie.
Obiceiul pur autohton al mărţişorului a început să penetreze şi în mediile spirituale ale altor etnii vecine românilor, cunoscând totuşi o arie de răspândire destul de limitată.

autor: Mihai Camilar

Comentează articolul

Suzeta. Un accesoriu nelipsit din viaţa bebeluşilor. Indiferent de câte luni au pruncii, de cât sunt de dezvoltaţi, ei decid când şi dacă au nevoie de suzetă şi chiar când vor renunţa la ea. Adulţii trebuie să ştie că un copil care are mereu suzetă nu e doar tăcut (aşa cum îşi doresc părinţii), ci poate dezvolta şi anumite probleme.

Mai multe amănunte despre avantajele şi dezavantajele folosirii suzetei ne oferă doctorul Nicoleta Bobe, medic primar pediatru, specialist neonatolog în cadrul Centrului Amicus Med din Bucureşti. “Nu sunt nici pro, nici contra suzetei. În unele cazuri, pentru că micuţii sunt foarte agitaţi, din cauza colicelor abdominale, ei simt nevoia să sugă permanent”, spune medicul Nicoleta Bobe.

De aceea, părinţii apelează de cele mai multe ori la biberoane cu lapte sau cu ceai. Astfel, există avantajul ca bebeluşii să se liniştescă şi să uite de dureri. Dar micuţii riscă să devină astfel supraalimentaţi. În această situaţie, mai afirmă specialistul nostru, se produc distensii gastrice importante, prin aportul de lichide. De aceea, o soluţie în acest caz este suzeta.

În ceea ce priveşte momentul propice când copiii primesc o suzetă, nu este o indicaţie precisă. “Aproape cere copilul”, spune medicul Nicoleta Bobe. “Te forţează cumva să-i dai suzeta pentru că e foarte agitat, plânge tot timpul şi vrea să sugă ceva”, declară doctorul Bobe. Specialistul le recomandă părinţilor să nu dea micuţilor mai mici de 10-12 zile o suzetă. “Este perioada în care copilul stimulează secreţia de lapte matern, prin supt. De asemenea, prin supt desfundă canalele”.

Ce model alegem?
Deşi nu poate să vorbească, bebeluşul va fi cel care decide ce suzetă îi e pe plac. El va alege atât materialul din care e confecţionată tetina, cât şi forma acesteia. Astfel, deşi părinţii cumpără pentru copiii suzete din silicon, cu forme ortodontice (au avantajul că nu afectează dezvoltarea ulterioară a danturii copilului), există posibilitatea ca micuţului să-i fie mai pe plac o suzetă rotundă. La fel, copilul va alege şi materialul din care e confecţionată tetina: latex sau silicon. De aceea, încercaţi mai multe tetine până când copilul se arată mulţumit.

Nu e un accesoriu obligatoriu
Dacă un copil nu dă semne că ar avea nevoie de o suzetă, “nu trebuie insistat. Pentru că nu toţi copii vor suzeta”, mai spune medicul.

Adversarii utilizării suzetei au afirmat în numeroase rânduri că suzeta poate produce infecţii otice în cazul copiilor sub un an. Acest lucru ar putea avea legătură cu pericolul de reflux gastro-esofagian, “întrucât atunci când trage din suzetă, copilul înghite şi destul de mult aer. În această situaţie, există pericolul de a regurgita. Pe de altă parte, în cazul unui episod viral, micuţul nu respiră corespunzător pe nas, nu respiră nici pe gură şi atunci nu se asigură aerisirea corespunzătoare a urechii interne”, mai spune pediatrul. “Cu toate acestea, nu pot spune că există corespondent între supt şi dezvoltarea otitelor”, precizează Nicoleta Bobe.

Superstiţia unor părinţi că, dacă micuţii lor au suzetă nu se sufocă în somn, este aproape demontată de specialist. Totuşi, medicul Nicoleta Bobe admite că această variantă poate fi valabilă în cazul copiilor născuţi prematur: “La aceşti copii, există o imaturitate a centrului respirator. Atunci când copilul suge, centrul rămâne funcţional şi riscul accidentelor legate de apnee este mai redus”.

Dependenţa
Pentru mulţi copii, dar mai ales pentru părinţi, suzeta devine o problemă când cei mici devin dependenţi de ea. Părinţii aproape că şi-au format un reflex condiţionat. Când copiii plâng, li se dă suzeta. Când trebuie să doarmă, la fel. De cele mai multe ori, această problemă este creată chiar de unii părinţi. “Este aproape un transfer de responsabilitate la aceştia, deoarece ei preferă, din comoditate, să apeleze la bucata de latex sau de silicon. Unii părinţi au fost crescuţi cu credinţă că lor li se cuvine totul. Acum, adulţi fiind, sunt la fel de egoişti şi aproape că încearcă să scape de responsabilitatea faţă de copil, recurgând la aceeaşi soluţie: suzeta”, mai precizează specialistul.

Depinde de părinţi dacă vor să găsească soluţii, altele decât suzeta, pentru liniştirea copiilor. Unii sunt dispuşi să caute, alţii, însă, nu fac nici un efort. Evident că lucrurile se complică, mai târziu putând afecta chiar vorbirea. De altfel, conform unor studii recente, micuţii care au aproape permanent suzeta în gură riscă să vorbească mai târziu decât cei care nu utilizează tetina atât de frecvent. Doctorul Nicoleta Bobe spune că “din lipsă de stimulare şi din cauză că micuţul nu-şi exersează vorbirea, el nu-şi dezvoltă musculatura limbii şi centrii neurologici implicaţi în procesul de vorbire.”

Renunţarea
În general, tot copiii aleg momentul când renunţă la tetină. Însă şi părintele, în foarte multe cazuri, poate decide acest lucru. “Depinde de părinte cât e de ferm şi cât e de determinat sau de motivat să-l ajute pe copil.” Sunt părinţi care, pentru a-şi asigura liniştea în casă, preferă să ţină copilul cu suzeta. În mod normal, părinţii nu trebuie să insiste asupra renunţării la suzetă. “De exemplu, dacă un copil adoarme cu suzeta şi apoi o îndepărtează, evident că părintele nu trebuie să i-o dea imediat ce acesta are o perioadă scurtă de somn agitat”, ne explică specialistul.

Atenţie, părinţi!
Totuşi, trebuie evitată o convieţuire de lungă durată între copil şi suzetă. “Cea mai indicată perioadă de folosire a suzetei este cea în care copilul se luptă cu colicele abdominale, până când tubul digestiv se maturizează. După această perioadă, este indicat să nu creăm copilului dependenţă de nici un fel de obiect, nici de tetină.”

O situaţie specială se înregistrează în cazul părinţilor care-i păcălesc pe cei mici (înmuind suzeta în ceva dulce) cu scopul de a ţine tetina în gură. “Există şi astfel de părinţi. Aceştia sunt dintre cei care se gândesc în primul rând la confortul lor, apelând la această metodă de liniştire a unui copil agitat sau plângăcios. Dar aceşti părinţi nu se gândesc că îi pot face rău micuţului: dantura şi, în general, cavitatea bucală (maxilare proeminente, defecte de ocluzie, tulburări de vorbire) pot fi afectate de purtatul suzetei.

ETIMLOGIE. Acest obiect care aduce liniştea în casele cu copii mici poartă nume diferite, dar semnificative, de la popor la popor. Dacă în limba română este cunoscut ca “suzetă” (din francezul sucer – a suge) sau “tetină” (sfârc în limba franceză), în limba engleză lucrurile sunt şi mai clare. Cuvântul care defineşte “suzeta” este în limba lui Shakespeare “pacifier” (pacificatorul, împăciuitorul).

Sursa: Jurnalul National, autor: Magda Colgiu

Comentează articolul

Orice proaspata mamica se confrunta cu probleme de organizare atunci cand apare un nou-nascut in viata ei. De multe ori rutinele le stabilim in functie de copil si asta cred ca este cea mai buna alegere, dar pentru mamici care nu stiu de unde sa inceapa si unde sa termine treaba, propun acest tabel cu rutine zilnice pe categorii de varsta care sper sa fie de folos, cel putin orientativ. Si eu m-am confruntat cu aceste probleme, am cautat sa gasesc o cale echilibrata intre masa, schimbat, imbaiat.

In primele saptamani de viata nu trebuie sa va faceti griji in ceea ce priveste programul zilnic al micutului pentru ca este inca prematur ca el sa aiba un program fix, dar odata ce creste, se poate intocmi un asemenea program care sa va dea ragazul sa le faceti pe toate bine si sa aveti timp si pentru voi.  Repet, acest program este numai orientativ, copiii sunt diferiti, astfel si rutinele difera.

• 6 – 7am trezirea, alaptat, putina joaca, un pui de somn, schimbatul scutecului
• 8 – 9am – somnul de dimineata
• 10am – trezirea, alaptat, baita (pentru mamicile care prefera sa faca baita dimineata, sau cum faceam eu spalam fundicelul intr-un lighenus la fiecare schimbat de scutec), schimbatul in haine de zi, joaca
• 11am – plimbarica de dimineata, eventual un pui de somn in aer curat
• 12 – 1pm – alaptat, joaca, schimbatul scutecului
• 2 – 4pm – somn
• 4 – 6pm – trezirea,  schimbarea scutecului, joaca, alaptat
• 6 – 7pm – baita de seara, masaj (intotdeauna facut de jos in sus!!! sau in sensul acelor de ceasornic pe burtica), pijamaua, joaca
• 7,30 – 8pm alaptat in dormitor, somn
• 11 – 12 noaptea – alaptat, daca cere copilasul
• 2 – 3 am – alaptat, daca copilul se trezeste

La varsta de 4 -6 luni

• 6.30 – 7 am – trezirea
• 7am – alaptat si mancarica solida daca o introduceti mai devreme de 6 luni (Noi am papat exclusiv tatica pana la 6 luni, este optiunea fiecarei mamici)
• 9 – 9.45/10am – un pui de somn
• 11 – 11.45am – alaptat si mancarica solida
• 12/12.30 – 2/2.30pm somnul de dupa-masa
• 2.30pm – lapte
• 5.30pm – cina
• 6 -6.15pm baita, masaj, etc
• 6.30pm – lapticul inainte de somn
• 7pm – culcarica
• 11 – 11.30pm trezirea pentru alaptat (unii copii deja dorm toata noaptea – nu a fost si cazul notru)

*Cand decideti sa introduceti mancarea solida, incepeti prin a introduce un singur aliment nou pe zi, inainte de ora 11 dimineata. Dati-i bebelusului jumatate din cantitatea de lapte pe care o primea initial, oferiti-i mancarica solida, apoi dati-i si cealalta jumatate de laptic.

La varsta de 7-9 luni

• 6.30 – 7am – trezirea, laptic si micul dejun de solide
• 9 – 10am – somn
• 10 – 12 pranz – joaca/plimbari in aer curat/ visite
• 12 – 12.30pm – pranzul, lapticul/suc sau apa
• 12.30 – 2.30pm – un pui de somn
• 2.30 – 3pm – lapte
• 3 – 5pm – joaca
• 5 – 5.30 – cina, apa sau suc ca racoritoare
• 6 – 7pm – baita, masaj, laptic si somn

La varsta de 10-12 luni

• 6.30 – 7am – trezirea
• 7am – micul dejun (ex: lapte cu cereale)
• 10 – 12 – somn
• 12.30pm – papica de la pranz
• 2.30 – 3pm un pui de somn chiar si afara in aer curat
• 5pm – cina
• 6pm – baita si masaj
• 6.30pm – laptic
• 7pm – somn

sursa: Great Ormond Street Children’s Hospital

Va doresc zile cat mai frumoase alaturi de puiutii vostrii si cat mai usoare!

Comentează articolul

Deşi au cele mai bune intenţii faţă de copiii lor, părinţii ajung, din nepricepere sau proastă inspiraţie, să facă erori care mai târziu îi vor marca şi pe unii, şi pe alţii.

Atenţia excesivă duce la răsfăţ

Un puşti nedisciplinat, care nu se supune regulilor adulţilor, insistă să facă doar aşa cum vrea, are pretenţii permanente şi încearcă să-i controleze pe cei din jur este, cu siguranţă, un copil răsfăţat. Medicul american Barton Schmitt, profesor de pediatrie la Universitatea de Medicină din Colorado, este unul dintre cei mai premiaţi autori de lucrări şi studii pediatrice.

Un comentariu

Savin BADEA – HAINELE CELE NOI ALE IMPARATULUI – H. C. ANDERSEN

Prelucrare după basmul lui Hans Christian ANDERSEN
Repovestire în versuri.

1
A fost odat’ un Împărat
Care ştia – minune mare! –
Să fie bine îmbrăcat
Cu haine noi, strălucitoare

2
De oaste nu se sinchisea,
Pe-mbrăcăminte da toţi banii,
De teatru ca de foc fugea,
Pădurea nu vedea cu anii.

3
Ci doar atunci cînd haine noi
Vroia mulţimii să arate –
Cîte un rînd de straie moi,
La fiecare ceas în parte.

4
Se zice că Măria Sa
Nu lua în sfat mai-marii ţării,
Ci se-mbrăca, se dichisea, –
Avea mania îmbrăcării.

5
Oraşul era plin şi viu,
Prin piaţă mişunau străinii.
Odat’, într-un amurg, tîrziu,
Sosiră, călărind asinii,

6
Doi pehlivani, perfecţi actori,
Ce pretindeau că ştiu să facă,
F’ind mari maeştri ţesători,
O stofă de miracol, iacă:

7
” – O alta-n lume n-aţi văzut,
Desene vii, culori superbe,
Cu diamant întreţesut,
Cu flori din aur care-ar fierbe.

8
Croiţi din stofa asta strai
C-o însuşire minunată:
Va şti s-arate dacă mai
Există hoţi şi proşti – îndată!

9
Acei slujbaşi nepotriviţi
Şi fără har în meserie
Şi-acei supuşi netoţi, smintiţi,
Toţi proştii din împărăţie,

10
S-o pipăie nu pot de fel
Şi nici n-au ochii buni să vadă
Ce filigran! şi ce penel!
Şi ce uşoară-i la paradă!”
(mai mult…)

Comentează articolul

Ieri am strans bradul. Atat de trist mi se pare momentrul, parca toate au trecut ca un vis si nici n-ai apucat sa te bucuri deajuns de el. Daca ar fi sa socotim, anul ce a trecut a fost foarte darnic cu noi, am invatat sa papam altceva decat titi, am invatat sa mergem de-a busilea, am invatat sa mergem in picioare, am descoperit o multime de lucruri interesante care ne inconjoara, ne-au crescut dintii, am acceptat si apa in locul sucurilor … sunt multe cele ce s-au intamplat, acum privim inainte si ne gandim la ce va sa vie. Sper sa avem cu totii un an mai bun! Pentru fiecare dintre noi binele inseamna altceva asa ca sper ca fiecaruia sa i se dea ce isi doreste!
Pa, pa bradutule, o sa ne fie dor de tine!

Comentează articolul